Printează articolul
Trimite e-mail
Turnirul cavalerilor, realizat de cascadorii trupei lui Vali Vasilescu (la cea de-a doua reprezentaţie din programul Festivalului de Artă Medievală “Ştefan cel Mare”, din seara de încheiere a manifestărilor), a fost un spectacol care, cu siguranţă, a atras cel mai mare număr de privitori.
Întrecere cavalerească pentru pretendenţii înscrişi la mâna fiicei regelui
Desfăşurat în şanţul de apărare al Cetăţii de Scaun a Sucevei, spectacolul, care a avut loc la momentul înserării (fiind luminat de focurile aprinse pe tipsiile aşezate de-a lungul zidului cetăţii) a pus în scenă povestea unui rege care a organizat această întrecere cavalerească pentru pretendenţii înscrişi la mâna fiicei sale.
Celor şase cavaleri, Alb, Roşu, Albastru, Galben, Verde şi Mov (cu valtrapurile cailor după culoarea fiecăruia), acceptaţi de la bun început de suveran, li s-a alăturat (după ce a dărâmat călare zidul construit pentru a nu mai permite nimănui să pătrundă în cetate) Cavalerul Negru.
Probe preliminare şi lupte ecvestre şi pedestre
Provocarea cavalerilor, care au defilat cu caii lor ţanţoşi prin faţa regelui şi a curtenilor săi, a cuprins trei probe preliminare, toate trei executate din galopul calului: tăierea capetelor de sarazini (pepeni verzi aşezaţi pe stâlpi), aruncatul suliţei la ţintă şi lovitul manechinului.
Spectacolul, în care intervenea cu giumbuşlucuri bufonul regelui (care s-a dovedit a fi un călăreţ iscusit, foarte aplaudat de public), a continuat cu turnirul propriu-zis, în care cavalerii, care s-au echipat cu platoşe şi coifuri, s-au întrecut în lupte ecvestre (cu lăncii) şi pedestre (cu săbii, topoare şi buzdugane).
Pedepsirea mişelului şi triumful câştigătorului
Lupta finală s-a dat între Cavalerul Alb şi Cavalerul Negru, iar balanţa victoriei înclina în favoarea celui dintâi.
Cavalerul Negru însă a recurs la „o lovitură mişelească”, rănindu-şi adversarul în timp ce acesta se afla cu spatele la el şi saluta publicul. Porunca regelui a fost drastică: mişelul a fost legat de cal şi târât în goană afară din arenă.
Cavalerul Alb, câştigător, a devenit ginerele regelui în aplauzele curtenilor şi ale spectatorilor.
„Am încălecat pre-o şa, şi v-am spus povestea aşa!”
Şi, ca în toate istorisirile de acest gen, în care povestitorul spune „Am încălecat pre-o şa, şi v-am spus povestea aşa!”, şi aceasta s-a încheiat cu o plecăciune făcută spectatorilor (atât de către cavaleri, cât şi de caii lor care s-au culcat pe nisip) şi cu o ieşire din scenă a protagoniştilor în galopul cailor.
O poveste, care, însă, a necesitat zile întregi de antrenament pentru cascadorii lui Vali Vasilescu, o poveste pe care au urmărit-o cu plăcere copii şi adulţi deopotrivă.
