Printează articolul
Trimite e-mail
Călătorind prin satele din Bucovina, poţi să trăieşti experienţe inedite în mijlocul unor oameni care au îndeletniciri şi meserii de mult uitate. Cum altfel ar putea fi numită munca unor oameni care, înarmaţi cu butoaie, cazane, scări şi perii de sârmă, se urcă pe acoperişul caselor şi acoperă draniţa cu păcură, pentru a o feri de ploaie.
Meserie de sezon
La Mănăstirea Humorului i-am întâlnit pe Liliana şi Petru Malec, trecuţi bine de 40 de ani, care de ani buni au făcut din acoperirea draniţei cu păcură o meserie de sezon - primăvară şi toamnă. Pentru că mai bine de 30% din casele din zona Humorului încă mai sunt acoperite cu draniţă de brad - scândurele subţiri de lemn, aşezate în straturi - soţii Malec au câteva zeci de solicitări pe an, care le aduc milioane bune.
„Vopsitul” acoperişului
Uns din cap până-n picioare cu păcură, Petru îşi cere scuze şi ne duce în spatele unei case, să ne arate cum se pregăteşte „materialul” ca să prindă bine pe lemn.
„Noi venim acasă la om pregătiţi cu de toate. Ne trebuie un butoi în care punem păcura, cumpărată de la o rafinărie din Moineşti. Facem un foc de brad pe care aşezăm un ceaun mare, în care turnăm păcură. La foc molcom, lăsăm păcura să se încălzească potrivit: nici prea fierbinte, nici prea rece. Asta se învaţă în timp. După ce este călduţă, punem iar păcura în căldare cu canciocul şi mergem sus, pe casă, cu ajutorul scărilor de lemn. Pe vremuri, păcura era dată peste draniţă folosindu-se bucăţi de piele de oaie sau o bucată de postav, material pe care îl legam în vârful unui băţ de lemn mai gros, cu care ungeam draniţă cu draniţă”, ne-a povestit Petru.
Pentru că timpurile s-au mai schimbat, Liliana şi Petru folosesc acum periile de sârmă, ca să ajungă în toate colţurile acoperişului. Dacă draniţele sunt prăfuite, meşterii le curăţă cu periile de sârmă, după care le acoperă cu păcură.
Din patru în patru ani
Din ce ne-a povestit şi Liliana, draniţa se dă cu un singur strat de păcură, care este garantat patru ani, după care operaţiunea trebuie repetată.
„Aşa ştim noi din bătrâni. Mai mult Petru, care este născut aici, în Humor. Încă mai avem de lucru, până o să renunţe toţi bucovinenii la draniţă, şi îşi vor pune tablă sau ţiglă. Nu este o muncă uşoară şi nici plăcută. Mirosul de păcură încinsă este destul de înecăcios. Nu tot timpul reuşim să o aducem la temperatura care ne trebuie, şi atunci aşteptăm să se mai răcească. Unde? Lângă cazan. Dar nu ne plângem, pentru că facem această meserie doar primăvara şi toamna, când temperaturile nu sunt foarte ridicate şi draniţa este uscată”, ne-a povestit Liliana.
Cei doi meşteri au profitat de faptul că în aceste zile nu au fost mai mult de 23, 24 de grade Celsius în zona Humorului şi au acoperit cu păcură casa unui humorean, Nelu Popa, pasionat de lucrurile autentice, vechi. Dorinţa lui cea mai mare este să salveze casele vechi din Bucovina.
Dacă unii au rămas uimiţi cu câtă dibăcie o bucată de lut devine ceramică pe roata olarului, sau cum alţii transformă piatra, la nişte temperaturi infernale, în var, pe noi ne-a mirat că mai există oameni care câştigă un ban cinstit din „vopsitul” lemnului cu păcură, lichidul vâscos, negru, rămas de la distilarea ţiţeiului.
Singuri pe piaţă
Cei doi muncitori ne-au spus că din această îndeletnicire se câştigă ceva bani, mai ales că sunt singurii din zona Humorului care mai ung casele cu păcură. Ei ne-au povestit că nu pot să dea un preţ, pentru că depinde de cât de dificilă este operaţiunea, cât de înaltă sau de mare este casa.
„N-o să-i luăm unei bătrânele, unei văduve bani mulţi, pentru că ea, biata, adună tot bănuţul din pensie de frică să nu-i intre apa în casă, prin acoperiş. La alţii, mai avuţi, putem cere şi peste cinci milioane de lei vechi, în funcţie de câte zile lucrăm. De obicei, o casă o terminăm cam în trei zile, dacă este vremea frumoasă”, ne-a mai spus Petru.
(15 aug 2009, 23:22:13