Atelierul de creaţie „Micii Meşteşugari”, organizat de Complexul Muzeal Bucovina în incinta Muzeului Satului Bucovinean, reuneşte 100 de copii cu vârste cuprinse între 8 - 16 ani.
În perimetrul ozonat al muzeului în aer liber
Numărul copiilor care frecventează pe parcursul celor trei săptămâni (6 - 25 iulie a.c.) cele trei secţiuni devenite deja tradiţionale, atelierele lucrative de pictură icoane pe sticlă, încondeiere ouă şi prelucrarea artistică a lemnului, este de la un an la altul tot mai mare.
Departe de zgomotul oraşului, de luni până vineri între orele 10:00 - 14:00, copiii, înscrişi la cele trei ateliere răspândite în perimetrul ozonat al muzeului în aer liber, deprind, sub îndrumarea artiştilor şi meşterilor populari, tainele meşteşugurilor.
Meşteşugul de iconar
Jumătate dintre ei, elevi din şcolile sucevene sau copii veniţi în vacanţă la bunici din alte localităţi ale ţării, au optat pentru meşteşugul de iconar.
Mai mari sau mai mici, unii dintre ei depinşi deja cu tehnica de lucru de la ediţiile precedente, alţii şovăielnici, începători, şi-au ocupat fiecare locul pe băncile atelierului (Daracul din Vama, care le oferă un spaţiu generos de desfăşurare) şi au purces la lucru.
Îndrumaţi şi supravegheaţi de artista plastică Viorica Moruz, micii creatori parcurg cu răbdare etapele de realizare a icoanelor pe sticlă.
Fiecare vrea ca icoana lui să fie cea mai frumoasă
Îşi aleg cu grijă şabloanele (desenele pe care le copiază pe sticlă cu tuş), îşi caută sticla potrivită ca dimensiune (care este gata tăiată şi cu marginile şlefuite ca să nu existe nici un risc de accidentare), îşi combină singuri culorile.
Fiecare vrea ca icoana lui să fie cea mai frumoasă.
Trasează liniile cu atenţie şi se uită unii la alţii să vadă care dintre ei e mai îndemânatic.
Cei care au trasat deja contururile au trecut la etapa de colorare. Când icoana e gata trebuie să nu uite un lucru: să semneze lucrarea.
Încondeietorii
În Casa Ostra, acolo unde e atelierul încondeietorilor, liniştea e deplină.
Aici se face muncă de miniaturist care necesită concentrare. Cei circa 30 de copii, care învaţă meşteşugul încondeierii ouălor de la meşterul popular Celica Nistor, încearcă să-şi dovedească priceperea.
Începătorii învaţă mai întâi să deseneze cu creionul motivele pe hârtie,
apoi, tot cu creionul, realizează desenul pe coaja oului.
Urmează să se deprindă cu mânuirea chişiţei şi să traseze, urmărind desenul, urme cu ceară fierbinte.
Au fost instruiţi să fie atenţi să nu se frigă şi au semnat şi fişa de protecţia muncii.
Învăţăcelul râvneşte la rangul de meşter
Celica Nistor, cu obârşia în Rogojeştii Botoşanilor, îi urmăreşte şi îi îndrumă cu blândeţe.
Ea este cea care se îngrijeşte de topitul cerii de albine şi de fierberea vopselelor.
Trece pe rând pe la fiecare dintre copii şi-i povăţuieşte cum să lucreze.
Liniile trasate la început tremurător devin din ce în ce mai sigure.
Învăţăcelul, conştiincios şi atent, râvneşte la rangul de meşter.
Meşteşugul cioplitului
Cel de-al treilea atelier lucrativ, atelierul de prelucrare artistică a lemnului, este coordonat de meşterul cioplitor Florin Cramariuc, starostele meşterilor populari bucovineni.
Sub copertina de draniţă a Casei Ostra şi la umbra unui cort amplasat pe pajiştea înverzită se deprind cu meşteşugul cioplitului vreo 20 de copii.
Sunt la început şi, până să facă linguri, scafe şi căuce, fac crestături decorative pe scândurele de tei.
Ce-o să iasă până la urmă? Nişte „cuieraşe”, aşa cum spune meşterul.
Cu răsuflarea meşterului în creştet
Şi-aici atenţia trebuie să fie sporită. Se lucrează cu dălţi şi cuţite ascuţite. Forin Cramariuc cuprinde în palma lui mare mânuţa învăţăcelului şi conduce gestul cioplirii.
Cu răsuflarea meşterului în creştet, cu siguranţa mâinii lui proteguitoare, micul meşteşugar nu mai ezită.
Dalta muşcă în fibra lemnului şi crestătura se înfrăţeşte cu celelalte în continuitatea modelului.
Florin Cramariuc râde în barba-i sură de huţul şi spune: „Am încredere în ei! Au progresat foarte mult!”.