Printează articolul
Trimite e-mail
Au peste 100 de ani, au prins două războaie mondiale, cinci regimuri politice, patru regi şi patru preşedinţi. Sunt centenarii suceveni, care îşi povestesc acum experienţele de viaţă şi îşi numără nepoţii şi strănepoţii.
Un secol de viaţă, care le-a adus câte o diplomă sau un titlu de cetăţean de onoare al localităţii în care au trăit, câteva sute de lei şi o reuniune de familie.
Unii dintre ei păstrează cu drag diplomele în vitrine, alături de fotografiile de familie, amintiri îngălbenite odată cu trecerea timpului.
Nimic nu-i întristează mai mult ca singurătatea. Nimic nu-i bucură mai mult ca atunci când cineva le deschide uşa şi-i întreabă de sănătate. Au o legătură strânsă cu divinitatea. Fiecare dintre ei şi-a încredinţat viaţa în mâinile lui Dumnezeu, care, spun ei, le-a dăruit toţi aceşti ani. Circa 19 persoane din judeţ au împlinit sau împlinesc în acest an 100 de ani.
Stuparul din Rotunda
Dumitru Damian a împlinit, pe 24 mai, 101 ani. De peste un secol trăieşte în satul Rotunda, oraşul Liteni, unde şi-a făcut o gospodărie frumoasă. Toată viaţa s-a ocupat de agricultură, dar, în mod deosebit, i-a plăcut stupăritul. Tot satul ştia că o miere de albine sută la sută naturală pot găsi la moş Dumitru, moşul acela parcă desprins din poveste: cu părul alb, cu barbă şi o blândeţe care te copleşeşte.
De 20 de ani a rămas văduv, dar copiii nu l-au lăsat singur. Deşi şi-a îngropat soţia şi unul dintre cei patru copii, bătrânul crede că viaţa este frumoasă, tocmai pentru că după necaz vine bucurie, şi tot aşa.
De vreo doi ani, se plânge de dureri de picioare, este mai slăbit, şi trebuie ajutat de braţ să iasă afară. Marea lui plăcere, acum, la 101 ani, este să stea pe o bancă în grădină şi să asculte păsările, să simtă mirosul de tei înflorit şi de iarbă proaspăt tăiată.
Moş Dumitru este veteran de război. Când a împlinit 100 de ani, Primăria Liteni i-a oferit o diplomă de onoare şi un premiu în bani.
Legat de glia strămoşească
Tot 101 ani are şi Gavril Cazac, din satul Colacu, comuna Fundu Moldovei.
Deşi este văduv de mulţi ani, bătrânul nu a dorit să-şi părăsească căsuţa în care a trăit atâţia zeci de ani, motiv pentru care nepoata din partea soţiei, Virginia Ţaran, cea care se îngrijeşte de bătrân, vine zilnic de la 10 kilometri distanţă, să vadă ce-i lipseşte. Nepoata moşului este de părere că unchiul Gavril nu este greu de întreţinut. Ea îi duce de mâncare, dar focul şi micile trebuşoare prin gospodărie şi le face singur. Are încă dârzenie şi se ţine bine pentru vârsta lui. Îi face plăcere să stea de vorbă cu oamenii şi să le povestească amintiri din război.
Nu i-a fost uşor. A stat prizonier şapte ani la ruşi, dar a venit acasă fără nici o zgârietură. Se crede un norocos, noroc pe care Moş Gavril îl pune pe seama lui Dumnezeu.
Vasile Nenic, din satul Liteni, comuna Moara, are 101 ani. Bătrânul provine dintr-o familie cu zece copii, el fiind cel mai mic. A terminat liceul la Cernăuţi, după care a lucrat zeci de ani ca agent agricol şi perceptor în mai multe localităţi limitrofe Sucevei. Din păcate, bătrânul a rămas de mulţi ani văduv şi a participat şi la înmormântarea uneia dintre cele două fiice. Bătrâneţea şi-a pus amprenta asupra bătrânului, astfel că nu prea poate să povestească despre anii tinereţii.
Vrea să trăiască 105 ani
La 101 ani pe care i-a împlinit pe 20 iunie, Mihai Iftimie, din Bogata, comuna Baia, se ţine încă bine. Ne-a întâmpinat în curtea casei vesel, fără să se lase copleşit de anii mulţi pe care-i poartă pe umeri.
Tot satul ştie că a fost un om muncitor şi un apropiat al bisericii. Acum nu mai poate munci nici acasă, nici la biserică, unde a tras clopotele peste 30 de ani. Cu toate acestea, iese în fiecare zi în curte şi trebăluieşte, nici nu ştii ce, doar să nu stea degeaba. Soţia sa, Porfira, are 97 de ani, dar este mult mai bolnavă decât moş Mihai, care îşi face griji pentru soţia sa. Cei doi soţi au 76 de ani de căsnicie.
Bătrânul ne-a povestit că i-a plăcut să ducă o viaţă cumpătată. A mâncat de toate, mai ales borşuri, dar nu a dat înapoi nici de la carne. A băut cu măsură, câte un păhărel de vin sau rachiu făcut de casă, dar nu a fumat.
„Am făcut şi cinci ani de armată la căile ferate. Era muncă grea. Atunci, nemţii ne mai dădeau ţigări. Trăgeam câte un fum fiecare camarad. După ce fumam ne era tare foame. Mâncam câte o pâine. Dar nu era multă mâncare pe front. După ce am venit din armată nu am mai fumat”, ne-a povestit Mihai Iftimie.
Bătrânul are nouă nepoţi şi cinci strănepoţi. Copiii şi nepoţii sunt cei care le dau putere celor doi bătrâni să meargă mai departe, să mai adauge câţiva ani la ghemul vieţii, pentru ca, la fiecare sărbătoare mare, să aibă la cine „trage”, să se întâlnească şi, din poartă, Moş Iftimie să-i primească cu chipul său blând şi vorba şugubeaţă. Mai în glumă, mai în serios, bătrânul ne-a spus că de-acum aşteaptă să vină la el în vizită doar moartea, dar asta după ce împlineşte 105 ani, pentru că de durut nu-l doare nimic, şi ar mai vrea să trăiască.
Şi-a îngropat şase copii, trei surori şi un frate
Ana Checheriţă, din comuna Frumosu, satul Dragoşa, se apropie de 101 ani, după ce-a a trecut prin cele două războaie mondiale, perioade de foamete, de secetă, inundaţii. Cea mai mare parte a vieţii a fost brăzdată de greutăţi. A făcut doar câteva zile de şcoală, din cauza războiului, dar a învăţat mai târziu să citească din cărţile de rugăciuni. Perfect lucidă, cu simţul umorului şi cu înţelepciunea anilor pe care i-a adunat vreme de un secol, femeia ne-a primit în casa ei pentru a depăna amintiri.
Chipul bătrânei nu-i trădează vârsta. Este senin, iar ochii ei albaştri te cercetează cu bunătate. Se bucură când cineva îi trece pragul şi are cu cine să mai schimbe o vorbă. Femeia ne-a spus să secretul longevităţii este viaţa cumpătată, rugăciunea şi munca. Este puţin supărată că au cam lăsat-o „vederile”, nu mai vede ca în tinereţe, dar în rest nu se plânge de nimic.
S-a căsătorit la vârsta de 20 de ani cu Traian Checheriţă şi a avut 13 copii. Cinci dintre aceştia au murit când erau foarte mici, din cauza bolilor care făceau prăpăd în timpul războiului şi al foametei.
Fără să încurce datele de naştere ale copiilor şi numele acestora, Ana Checheriţă ne-a spus că cea mai mare fiică a ei are 76 de ani, şi o cheamă Genoveva, iar cea mai mică fiică, care are grijă de mai mulţi ani de ea, este Floarea, în vârstă de 56 de ani. Femeia este mândră că „am 80 după mine, din sângele meu ...”. Într-adevăr, pe lângă copiii ei, bătrâna se bucură de 39 de nepoţi, 38 de strănepoţi, 4 stră-strănepoţi, ceea ce nu este puţin lucru.
Fiind cea mai mare din familia sa, Ana Checheriţă a participat la înmormântarea fraţilor ei mai mici, trei surori şi un frate, dar şi şase copii ai săi, dintre care un fiu în vârstă de 43 de ani. „Necazurile nu sunt la fel, dar ele vin... de la Dumnezeu. Dacă te rogi, trec mai uşor”, ne-a pus bătrâna.
După ce a învins un secol de viaţă, Ana Checheriţă îl roagă pe Dumnezeu să îi dea o moarte uşoară. Să nu se chinuiască. De fapt, femeia nu a prea luat medicamente la viaţa ei. Se vindeca cu aerul curat, pe care îl respira de dimineaţă până seara la munca câmpului, şi cu apă curată de izvor, cu care îşi liniştea setea.
Consiliul local al Primăriei Frumosu i-a acordat Anei Checheriţă, la împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani, o diplomă de onoare şi un premiu în valoare de 1.000 de lei.
Viaţa la 102 ani
Se pare că cel mai în vârstă sucevean este Maftei Nedelea, din comuna Dorna Candreni, care pe 5 august va împlini 102 ani. Toată lumea vorbeşte despre el ca despre un om blajin, bun cu toată lumea, care toată viaţa a muncit cinstit şi nu s-a certat cu nimeni. Bătrânul se deplasează mai greu, îl dor picioarele, dar se bucură când cineva îl vizitează şi are cu cine să mai depene amintiri. Alături de soţia sa, care s-a prăpădit acum câţiva ani, a crescut şi purtat în şcoală patru copii. Doi dintre ei au rămas în comuna natală şi au grijă de tatăl lor.
„Nimeni nu poate să spună ceva rău de acest om, pe care toată lumea îl respectă, îl stimează. A dus o viaţă echilibrată, fără excese şi fără să rănească pe nimeni”, ne-a povestit primarul interimar al comunei, Candrea Mafteiu, care a mai completat că Maftei Nedelea este cel mai longeviv om din zona Dornelor.
