Numărul sucevenilor care suferă de diabet zaharat creşte sensibil de la an la an. Aşa arată o statistică a Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Suceava, întocmită pe primele patru luni ale lui 2009, potrivit cărora numărul persoanelor din judeţ diagnosticate cu această maladie este de 17.956, faţă de 16.318 în aceeaşi perioadă a lui 2008. Din totalul bolnavilor de diabet zaharat, circa o sută sunt copii.
„Programul de evaluare a stării de sănătate a dus la o creştere foarte rapidă a numărului de pacienţi nou descoperiţi. S-a constatat o creştere de trei ori mai mare decât în condiţii obişnuite”, explică medicii suceveni cauza numărului mare de îmbolnăviri, adăugând că asemenea programe ar trebui continuate.
6% dintre români sunt bolnavi de diabet
În România, 600.000 de persoane sunt luate în evidenţă cu diabet zaharat, ceea ce înseamnă aproximativ 6% din populaţie. Anual sunt descoperite între 50.000 şi 80.000 de cazuri noi, iar specialiştii sunt de părere că, la o eventuală depistare activă în intervalul imediat următor, cifra s-ar dubla.
În ceea ce priveşte situaţia la nivel mondial, aceasta este de-a dreptul îngrijorătoare, arată documentele oficiale, care vorbesc de o pandemie de diabet zaharat, în condiţiile în care anul trecut erau înregistraţi 246 milioane de pacienţi, iar pentru anul 2025 se estimează un număr de 380 de milioane de bolnavi.
De remarcat că, în lume, anual, aproximativ 70.000 de copii cu vârste până în 15 ani sunt descoperiţi cu diabet zaharat, ceea ce înseamnă circa două sute de copii pe zi care, după ce sunt diagnosticaţi cu această afecţiune ce nu poate fi vindecată cu actualele cunoştinţe medicale, nu au altă alternativă decât aceea de a învăţa să trăiască cu ea.
Cauzele şi simptomele bolii
Diabetul zaharat este o boală caracterizată printr-o insuficienţă relativă sau totală de insulină, iar printre cauzele ce duc la apariţia sa se numără stresul de zi cu zi, care presupune, printre altele, alergătura după un loc de muncă sau mâncatul rapid şi în locuri improprii, creşterea duratei medii de viaţă în paralel cu scăderea natalităţii, care duce la o îmbătrânire a populaţiei, ştiut fiind faptul că boala apare mai ales la persoanele în vârstă. Alte cauze sunt reprezentate de migraţia masivă a populaţiei spre mediul urban şi stresul adaptării la viaţa aglomerată de la oraş, scăderea volumului de activitate fizică zilnică, diverşi factori ce ţin de familie, ocupaţie, societate.
Pe termen lung, creşterea glicemiei, adică a nivelului de „zahăr” în sânge, duce la o serie de modificări în corpul uman, organele cele mai afectate fiind sistemul nervos, ochii şi rinichii.
Simptomele bolii sunt asociate cu urinări dese şi nevoia de a bea multă apă, creşterea poftei de mâncare cumulată cu o scădere a greutăţii, vindecarea întârziată a plăgilor, tulburări de vedere, infecţii urinare repetate, amorţeli ale extremităţilor corpului şi stare de oboseală permanentă.