S-au născut cu afecţiuni neurologice şi locomotorii, care le-au transformat copilăria în coşmar. Este povestea a doi frăţiori din Rădăşeni, Ana Maria şi Ionuţ Pascal, pentru care spitalul este ca a doua casă.
Fetiţa are trei anişori, părul blond, bucălat şi un zâmbet care te cucereşte de la prima vedere. N-ai zice că are probleme de sănătate. Din păcate, fetiţa merge cu dificultate, doar pe vârful degetelor, şi are picioruşul drept mai scurt decât stângul. A suferit mai multe operaţii, iar la sfârşitul lunii iulie este programată pentru o nouă intervenţie chirurgicală, la o clinică din Târgu Mureş. Ana Maria vorbeşte foarte puţin, având şi probleme neurologice.

 

Un miracol că pot să stea în picioare

Primul copil al familiei Pascal, Ionuţ Constantin, are şase ani, şi la fel ca şi sora lui se deplasează cu dificultate, în ciuda eforturilor făcute de medicii din mai multe clinici din ţară de a-l pune pe picioare. De fapt, din ce ne-a povestit mama micuţilor, Maria Angela Pascal, „este un miracol faptul că cei doi copii pot să stea în picioare, că pot să meargă cu dificultate. Până anul trecut amândoi se târau pe jos. Băiatul mi-a mers 5 ani în patru labe. Astfel, i s-au modificat şi mâinile. Nu poate să ţină bine un creion în mână sau să coloreze. După operaţiile făcute la Târgu Mureş, copiii mei au început să stea în picioare, să facă câţiva paşi, doar că nu este suficient”.
Bunica şi mama băieţelului ne-au povestit că Ionuţ s-a născut la 7 luni, având doar 1,300 kg, după o sarcină cu probleme. Chiar dacă la naştere, spune mama copilului, nu i s-a spus că bebeluşul are handicap neurologic sever şi cu probleme, la fel de grave, de locomoţie, a descoperit singură, după câteva luni.
„Mi-am lăsat băieţelul acasă, cu soacra mea, şi am plecat să muncesc în străinătate pentru bani. Am stat cu copilul unei românce, care mă plătea cu 150 de euro pe lună. Când Ionuţ avea 7-8 luni, m-am întors acasă şi mi-am dat seama că ceva nu este în regulă cu copilul meu”, ne-a spus mama lui Ionuţ.

 

Agitat, agresiv, neînţeles

Bunica celor doi copii „fără copilărie” îşi aminteşte că a fost foarte greu să-l crească pe Ionuţ, care era mereu agitat, agresiv, făcea des crize, se trântea pe jos, se lovea, plângea din orice. Dacă acum reuşeşte să vorbească cât de cât, repetând obsesiv câteva cuvinte pe care el le-a reţinut de-a lungul anilor, ceva legat de o bicicletă stricată, despre „Nucu”, unchiul său, sau despre un cal şi o sabie, familia ne-a spus că până anul trecut băiatului i-a fost mult mai rău.
Şi acum merge legănându-se, se enervează că nu poate vorbi corect şi nu poate fi înţeles de cei din jur, ţipă, plânge, se trânteşte pe jos pentru a atrage atenţia. Mama copilului ne-a mai povestit că încearcă să-i facă toate poftele, în funcţie de posibilităţi, şi îl păzeşte de răceală şi febră.
„Dacă are febră, este foarte rău pentru el. Face crize şi ne sperie pe toţi. Sunt foarte atentă să le dau tratamentul permanent, de trei ori pe zi, dar tot fac crize”, este de părere cea care nu-i pierde o clipă din ochi, mama Maria.

 

Nu ştia că are RH negativ

Chiar dacă îl aveau pe Ionuţ bolnav, părinţii lui s-au gândit să îi facă un frăţior sau o surioară. Femeia nu ştia că are RH negativ şi că ar putea da naştere unui copil bolnav. Din păcate, aşa s-a întâmplat. După o sarcină fără probleme, femeia a născut un copil „plurimalformat”. Fetiţa are parapareză spastică predominant dreaptă, retard psihic şi de limbaj mediu, crize de afect.
„Chiar de la început am văzut că medicii îi dau medicamente la fel ca şi lui Ionuţ. Mi-am dat seama că este bolnavă. Avea şi un picioruş mai scurt. M-au trimis să fac nişte analize şi mi-au spus că am RH negativ. Era prea târziu. Copiii mei erau deja bolnavi”, îşi aminteşte mama copiilor. La fel ca şi frăţiorul ei, Ana Maria este agitată în prezenţa oamenilor străini. Fetiţa se linişteşte doar în braţele mamei sale. Cu toate că a evoluat mai bine decât fratele ei, totuşi, la trei ani, fetiţa gândeşte ca un copil de 1 an.
Ea este programată pentru o nouă intervenţie chirurgicală la piciorul drept, la sfârşitul lunii iulie.

 

Viaţa, o povară

Maria Pascal are 29 de ani, doi copii bolnavi şi se confruntă cu lipsa banilor pentru tratarea acestora. Micuţii au nevoie de alte operaţii şi de multă recuperare medicală. Cei doi copii trebuiau duşi înainte de Paşte la Clinica de Neuropsihiatrie Pediatrică Tg. Mureş, pentru o nouă serie de intervenţii chirurgicale, dar lipsa banilor i-a ţinut departe. Mama copiilor a făcut o reprogramare pentru sfârşitul lunii iulie, când trebuie să meargă de urgenţă la clinica din Tg. Mureş cu cei doi copii bolnavi. După operaţii, copiii au nevoie de kinetoterapie şi de multe şedinţe de recuperare.
„Am fost cu copilaşii doar de două ori la Oradea – 1 Mai, la o clinică de recuperare, dar le-a ajutat. Copiii s-au simţit mult mai bine. Doar că din lipsa banilor nu ne-am mai permis să mergem”, ne-a mai povestit mama copiilor.
Ea locuieşte împreună cu soacra ei, într-o căsuţă mică, dar foarte îngrijită. Tatăl copiilor este plecat în Italia să-şi caute un loc de muncă. Din păcate, a lucrat o perioadă foarte scurtă. Acum este fără slujbă şi şi-a anunţat familia că se întoarce în ţară. Veniturile acestei familii sunt formate din pensiile de handicap ale copiilor şi alocaţiile suplimentare.

 

Ajutaţi-i voi, toţi, cei care le înţelegeţi durerea!

Nici unul dintre copii nu este acceptat în învăţământul normal, pentru că, spun educatoarele, sunt prea agitaţi şi-i deranjează pe ceilalţi copii. Cei doi copii sunt în evidenţele Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava. Comisia din cadrul Protecţiei Copilului le-a acordat ambilor copii gradul de handicap grav.
Orice ajutor este binevenit, orice încurajare, orice sfat este o binefacere pentru aceşti copii, pentru această familie, care nu vrea decât binele copiilor lor. Nu pot să îşi ajute copiii singuri. Ajutaţi-i voi, toţi, cei care le înţelegeţi durerea! Numărul de telefon al Mariei Pascal, mama copiilor, este 0755 436 826.

Ce face statul pentru aceşti copii?

Directorul adjunct al Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, Niculina Doina Daneliuc, cunoaşte cazul familiei Pascal şi ne-a declarat că „mama copiilor are dreptul să fie angajată ca însoţitor de către Primărie, cu carte de muncă, pentru un copil, iar pentru celălalt primeşte indemnizaţia de handicap, care se ridică la nivelul salariului minim pe economie. Noi am informat-o cu privire la serviciile oferite prin centrele de recuperare din municipiul Suceava, însă distanţa nu îi poate permite să se deplaseze cu copiii în fiecare zi la recuperare. Deşi nu a făcut o cerere în acest sens, cazul se află în evidenţa echipe mobile de la Fălticeni, înfiinţată prin noul proiect „Transfer Competenţe, Formare Abilităţi” – extindere echipă mobilă”. Chiar începând de ieri, echipa mobilă de la Fălticeni a mers la familia Pascal, pentru a face o evaluare iniţială şi pentru a stabili, împreună cu părinţii, un program de recuperare pentru cei doi copii bolnavi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Caută cu disperare ajutor pentru a putea merge normal.

Comentarii