Felinarele cu bec electric de astăzi nu mai au, desigur, nevoie de serviciile lampagiilor de odinioară, care, începând cu anul 1848, deserveau „lanternele stradale” care au funcţionat, la început, cu ulei de cânepă, iar mai apoi, din anul 1858, cu gaz de iluminat.
„Lămpile cu fotogen”, achiziţionate cu 150 de ani în urmă de la Carel Kraft din Viena, au dispărut de mult, la fel ca şi lampagii urbei, care aveau atribuţiuni cu privire la aprinderea, curăţarea, supravegherea şi întreţinerea lor.
Vom vedea dacă, şi fără lampagii, sucevenii vor fredona melodia pe care o cânta cândva Cristian Vasile: “Când felinarele se-aprind...”.