Îi vezi pe stradă şi nu-i poţi trece cu vederea pentru că au dimensiuni XXL. Dar mai ales fiindcă nu sunt adulţi, ci nişte copii. Imaginea minorilor care au greutatea peste limita normală, cu predispoziţie spre obezitate, este destul de frecvent întâlnită în Suceava, iar realitatea demonstrează că aceşti copii sunt mult mai marginalizaţi decât cei suferinzi de alte boli.

 

Copiii obezi devin adulţi obezi în majoritatea cazurilor

La nivelul judeţului, o statistică clară în cazul copiilor supraponderali şi obezi nu există, dar medicii estimează că unul din 15 minori are greutatea peste limita normală, cu predispoziţie spre obezitate.

Potrivit doctorilor, problema obezităţii la copil a dobândit o importanţă considerabilă în ultima vreme, cu atât mai mult cu cât numeroase studii dau semnale îngrijorătoare. Copiii obezi devin adulţi obezi în majoritatea cazurilor, iar Datamonitor estimează că peste patru ani 35% din copiii europeni cu vârsta cuprinsă între 5 şi 13 ani vor fi obezi.

În America, procentul copiilor obezi a depăşit 40%, iar asiaticii se apropie cu paşi repezi de acelaşi procent, în timp ce în Europa 23% din copiii între 4 şi 5 ani sunt supraponderali sau obezi, iar din cei între 10 şi 11 ani, o treime au greutatea peste normal.

 

Dr. Irina Badrajan: „Mitul copilului gras şi sănătos este fals”

Purtătorul de cuvânt al medicilor de familie suceveni, dr. Irina Badrajan, arată că obezitatea e o boală, care poate fi însă prevenită şi tratată dacă se respectă anumite reguli.

”Obezitatea înseamnă creşterea greutăţii cu peste 10% faţă de greutatea recomandată pentru înălţimea aferentă vârstei. Obezitatea la copil debutează de obicei între 5 şi 6 ani şi în timpul adolescenţei. Studiile arată că un copil care este obez între 10 şi 13 ani are 80% şanse de a deveni obez în perioada de adult. Mitul copilului gras şi sănătos este fals şi de aceea este combătut în prezent cu argumente solide de medici şi educatori”, spune Irina Badrajan, adăugând că tratamentul obezităţii este complex şi necesită o echipă formată din medic, psihiatru sau psiholog şi educator, susţinută de sprijinul nemijlocit al familiei.

Conform medicului, cauzele obezităţii sunt complexe, iar pe primul loc se situează obiceiurile alimentare nesănătoase şi lipsa exerciţiilor fizice.

 

Copiii obezi sunt predispuşi la obsesii, ritualuri comportamentale, fixisme

„Printre cauze se numără factorii genetici, ceea ce înseamnă că micuţii obezi au părinţi obezi. În asemenea familii există şi un stil de viaţă nesănătos, respectiv obiceiuri alimentare, sedentarism, care se adaugă predispoziţiei ereditare. Un rol important au, însă, şi factorii de mediu, cum ar fi obiceiul de a consuma alimente cu multe calorii, de tip fast food, lipsa activităţii fizice, timpul îndelungat petrecut în faţa televizorului sau calculatorului în care, de obicei, se consumă alimente care îngraşă. Nu sunt de neglijat nici factorii psihici, şi anume evenimentele de viaţă stresante cum ar fi separarea, divorţul părinţilor, moartea persoanelor dragi, mutarea, abuzul, problemele cu familia sau prietenii, stima de sine scăzută, depresia sau alte probleme emoţionale. Toate acestea pot induce abuzul alimentar şi obezitatea. Totuşi, boala poate duce şi ea la obezitate. Este cazul hipotiroidiei, sindromului Cushing, depresiei, al unor probleme neurologice”, explică medicul.

Dr. Irina Badrajan subliniază că riscurile şi complicaţiile obezităţii sunt multiple, iar în timp ce din punct de vedere fizic se înregistrează o creştere a frecvenţei cardiace, a presiunii sanguine şi a glicemiei, precum şi apariţia diabetului zaharat, a problemelor respiratorii şi a tulburărilor de somn, psihic se semnalează o scădere a stimei de sine, anxietate şi tulburări compulsive, respectiv obsesii, ritualuri comportamentale, fixisme.

 

Cum îşi pot ajuta părinţii copiii cu surplus de greutate

Referindu-se la modul de combatere a obezităţii, reprezentantul medicilor de familie suceveni arată că primul pas îl reprezintă îndepărtarea riscului unei boli organice, după care se începe un program de supraveghere a greutăţii. Astfel, se schimbă obiceiurile alimentare, se planifică mesele şi se selectează cu mare grijă alimentele, se controlează porţiile şi se consumă mai puţine calorii.

De asemenea, se creşte nivelul activităţii fizice, se supraveghează ce mănâncă copilul la şcoală, iar hrana se administrează la masă şi nu la televizor sau calculator. În afară de asta, se limitează gustările şi se va frecventa un grup de suport.

”Obezitatea devine în mod frecvent o problemă pentru întreaga viaţă. Părinţii copilului obez pot mai degrabă să îmbunătăţească stima de sine a acestuia prin sublinierea calităţilor, a punctelor forte pozitive, decât focalizându-se pe problema greutăţii”, punctează Irina Badrajan.

 

La 5 ani cântărea 43 de kilograme, adică dublul greutăţii unui copil normal

Chiar dacă era la vârsta lipsită teoretic de griji, pe umerii Ioanei parcă apăsa toată povara Universului. În ochii fetiţei dorinţa de a fi la fel cu ceilalţi de vârsta ei dispăruse de mult, iar eventualele eforturi pe care le făcea ca să păstreze aerul de normalitate îi accentuau şi mai mult suferinţa. Copil născut dintr-o mamă obeză, care a cântărit greu la naştere şi a cărui alimentaţie iniţială a abundat în lapte şi în alte produse din lapte cu încărcătură calorică mare, Ioana avea la vârsta de 5 ani dublul greutăţii unui copil normal, respectiv 43 de kilograme. ”În colectivităţile de copii era luată în permanenţă în râs, ceea ce i-a creat o oarecare izolare care s-a accentuat când a mers la şcoală. Fiind deja mai mare, a înregistrat negativ atitudinea copiilor, în special a băieţilor, care o strigau grasa, gogoşica, o trăgeau de codiţe şi îi spuneau că nu poate fugi cu ei”, povesteşte Liliana, mama Ioanei.

 

Marginalizată de colegii de clasă şi de joacă

Femeia îşi aminteşte că din cauza poziţiei critice adoptate de copiii din jurul ei, fetiţa a început să se simtă pe bună dreptate marginalizată şi a dezvoltat serioase probleme emoţionale, motiv pentru care a apelat la doctori pentru a o ajuta să slăbească.

„Am început cu ea un program de monitorizare a alimentaţiei, prin care i s-a interzis să mai consume produse cu multe calorii, dulciuri, pâine şi mâncare de tip fast food. Hrana s-a bazat pe un aport crescut de legume şi fructe, dar era foarte greu pentru că a trebuit să ascund mâncarea care-i plăcea, dar care nu era indicată, să duc muncă de lămurire, mai ales că ieşea cu alţi copii şi mânca din dulciurile lor. Am dus-o inclusiv la endocrinolog şi am obligat-o să facă exerciţii fizice. A scăzut în greutate, lucru care i-a adus o mai mare încredere în sine, dar nu mi-am putut permite să continui terapia cu un psiholog sau psihiatru din cauza lipsei de bani”, se destăinuieşte Liliana.

 

Portal de sănătate în limba română

„Fiind o problemă de sănătate a colectivităţii, multe guverne s-au implicat în prevenirea obezităţii prin reducerea de către industria alimentară a conţinutului de zahăr, sare şi grăsimi al alimentelor. Mass-media, prin spoturile publicitare, articolele şi filmele de educaţie sanitară se înscrie în acelaşi efort de combatere a obezităţii. Nu depinde decât de noi ca tânăra generaţie să crească sănătoasă şi viguroasă, conştientă de adevărul dictonului latin ”, conchide dr. Irina Badrajan, cu precizarea că informaţii preţioase despre cum să  ne menţinem într-o formă bună pot fi accesate de o lună şi jumătate şi pe portalul de sănătate în limba română, disponibil pe www.health.europa.eu.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Copii de dimensiuni XXL.

Comentarii