Copii din familii aflate în situaţii de risc
Beneficiarii acestui centru au vârste cuprinse între 12 şi 20 de ani, majoritatea fiind elevi ai Şcolii Speciale „Sf. Andrei” Gura Humorului.
Personalul de la acest centru a reuşit să descentralizeze cât de cât „sistemul” de tip clasic, împărţind centrul într-un modul de tip familial pentru copilul cu dizabilităţi severe, unde convieţuiesc şase persoane, şi centrul propriu-zis, unde sunt internaţi ceilalţi bolnavi. Din totalul beneficiarilor, 86 provin din familii aflate în situaţii de risc, familii dezorganizate, fără venituri, care sunt în imposibilitatea de a-şi întreţine copiii.
Alternative de tip familial
Centrul de plasament „Laurenţia Ulici” este, alături de Centrul de plasament „Speranţa” Suceava, un centru de tip clasic, care nu a beneficiat de finanţare europeană, pentru reorganizare. Nadia Creţuleac, şefa centrului de la Gura Humorului, ne-a spus că „dezvoltarea de alternative de tip familial ne-ar da şansa unui trai cât mai apropiat de cel pe care toţi copiii îl au alături de părinţii lor. Acest lucru s-ar putea face prin proiecte derulate prin intermediul unei fundaţii sau ONG”.
Case pentru bolnavi
Psihologul Centrului „Laurenţia Ulici”, Daniela Ştefănescu, a explicat că se aşteaptă finanţare din orice parte ar veni, pentru a amenaja un spaţiu deja existent pentru copiii bolnavi neuropsihic şi construirea a patru case de tip familial pentru copiii şi tinerii care urmează o formă de învăţământ. Mai este necesară o sală de ludoterapie, cu jocuri şi calculatoare pentru copii şi tineri, o sală de relaxare, sală de meloterapie, kinetoterapie. Din păcate, aceşti copii nu sunt primiţi la nici un cabinet stomatolog din Gura Humorului. Pentru orice intervenţie, ei sunt transportaţi la Suceava.
Nu vor să fie „dezrădăcinaţi”
Cu toate aceste neajunsuri, copiii din acest centru nu-şi doresc să fie mutaţi în alte centre, „dezrădăcinaţi” a câta oară..., după ce în majoritatea cazurilor părinţii i-au părăsit, au fost internaţi şi prin alte centre de plasament din judeţ, şi acum, dacă nu sunt bani, să fie din nou „fugăriţi”. Psihologul Ştefănescu a mai completat că „fără restructurare, ce şanse avem să supravieţuim într-un spaţiu în care locuim printr-un contract de comodat...?!”.
Chiar dacă acest centru de tip clasic nu prezintă interes major pentru autorităţi, personalul de aici este ataşat de beneficiari şi încearcă să le facă viaţa mai uşoară, mai plăcută. Bolnavi, cu traume sufleteşti care au lăsat urme pentru toată viaţa, aceşti copii şi tineri pot face şi lucruri foarte utile: pictează icoane, realizează împletituri din sfoară, desene, obiecte din lut, pe care apoi le pictează.
Se bucură de fiecare dată când sunt apreciaţi de asistenţii sociali cu care lucrează, dar şi atunci când cineva din familie îi vizitează.