Fostul director Neagu nu a urmărit niciodată prescripţia unor fapte inexistente, inventate iniţial de o minte bolnavă şi preluate apoi şi întreţinute de interese obscure şi influente. Dacă aceste fapte se vor prescrie, Neagu Viorel este hotărât să renunţe la acest drept al său la prescripţie şi să ceară instanţei judecarea cauzei . El este convins că soluţia instanţei nu poate fi decât achitarea, pentru ca apoi să se poată îndrepta împotriva celor care timp de 4 ani s-au străduit să-i transforme pe nedrept viaţa într-un coşmar, doar pentru că aşa au dorit, sau pentru că aşa au primit comandă, inclusiv a mercenarilor din presă, fără scrupule şi fără Dumnezeu, care s-au substituit justiţiei, pentru a face presiuni asupra acesteia şi pentru a linşa imaginea unui om. Aceşti mercenari au repetat bilunar, conform comenzii, acelaşi articol referitor la biletele de tratament, cu predilecţie în ajunul marilor sărbători precum Pastele sau Crăciunul pentru ca efectul diabolic să fie cît mai mare şi pentru a manipula justiţia în sensul intereselor urmărite.
Din păcate, presiunile asidue, de tip picătură chinezească, făcute de către o anumită parte din presă, asupra adevăratei justiţii timp de 4 ani, au dat roade, influenţând-o negativ şi în consecinţă în toată această perioadă s-au făcut eforturi doar pentru a se aduna sau fabrica aşa zise probe care să învinuiască, Neagu nefiind audiat şi neavând posibilitatea de a prezenta probe în apărare aşa cum dispune art. 66, al.2 din Codul de Procedură Penală.
În aceste condiţii, încadrarea în acel articol 248, indice 1, aşa cum se pretinde în articol, ar putea fi valabilă doar pentru Inchiziţie, sau pentru Securitatea Stalinistă, pentru că probele incontestabile în apărare, constând în sute de pagini de înscrisuri şi martori, care vor demona toată învinuirea fabricată şi înscenată, demonstrând că nu există nici un prejudiciu, precum şi audierea, abia urmează.
În orice stat civilizat justiţia nu se face în piaţa publică, la crâşmă sau în ziare. Trăim în Romania…