Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Dacă numărul nu diferă foarte mult de ceilalţi ani (în 2007 s-au înregistrat 71 de sinucideri, iar în 2006 – 64), îngrijorător este faptul că tot mai mulţi adolescenţi şi tineri aleg să-şi încheie socotelile cu viaţa.
Statistica neagră a cazurilor de suicid petrecute anul trecut arată că cei mai mulţi dintre sinucigaşi au ales să sfârşească în ştreang (57 de cazuri –46 de bărbaţi şi 11 femei). Restul, prin împuşcare –1, înec –2, electrocuţie –2, arsuri –1, plăgi autoproduse cu un corp autotăietor –3 şi intoxicaţie voluntară cu medicamente sau alte substanţe toxice –4.
Potrivit statisticilor serviciilor de medicină legală din ţară, în 2006 şi 2007, în România s-au înregistrat în total aproape 5900 de sinucideri.
Au vrut să se sinucidă împreună
În spatele acestor cifre statistice se ascund adevărate drame, cumplite şi nefericite poveşti de viaţă.
Multe dintre cazuri s-au dezbătut în presă, la televizor, pe holurile şcolii, în faţa blocului etc.. S-a căutat un răspuns, o explicaţie. De ce?!
În luna februarie a anului trecut, o elevă în clasa a XI-a la un colegiu din municipiul Suceava s-a sinucis bând lichid de spălat parbrizul. Nu a lăsat nici o scrisoare, nu a spus nimănui de ce, ce anume a împins-o să recurgă la acest gest extrem. Colegii şi prietenii fetei au şuşotit pe la colţuri că tatăl ei era foarte autoritar şi că obişnuia să o pedepsească fizic.
Şocant a fost şi cazul celor doi adolescenţi, el în vârstă de 18 ani, ea de 15 ani, elevi la licee diferite din Suceava, care au vrut să se sinucidă împreună, după ce au luat pastile pe malul râului Suceava, mai sus de Bazar.
Tânărul a căzut în apă şi nu a mai putut fi salvat, iar adolescenta a ajuns la spital în şoc hipotermic. Motivul, tot neoficial, a fost acela că mama fetei nu îi vroia împreună şi îi reproşa tânărului acest lucru, reclamând chiar că-l dă pe mâna poliţiei.
„E fie eşecul familiei, fie al şcolii, fie al amândurora”
Psihologul Dacian Tudose explică că ori de câte ori auzim de un nou caz de sinucidere în rândul adolescenţilor şi al tinerilor, suntem tentaţi să ne întrebăm care au fost motivele acelui gest extrem.
„Indiferent care ar fi motivele din spatele acestor sinucideri, mai mult sau mai puţin grave, important este să înţelegem că întotdeauna ajungem la acelaşi scenariu: persoana care alege această soluţie se confruntă cu anumite probleme, nu le poate depăşi şi atunci alege soluţia finală. Aceasta înseamnă că nu motivele în sine contează, ci faptul că adolescentul sau tânărul în cauză nu a găsit suport în sânul familiei sau în sistemul de educaţie şi, rămas singur în faţa problemelor, a ales să se predea. În spatele fiecărui caz de acest gen, întotdeauna se află fie eşecul familiei, fie al şcolii, fie al amândurora”, susţine psihologul.
Elevi în ştreang
În iunie 2008, un adolescent în vârstă de 15 ani s-a spânzurat în şura casei în care locuia împreună cu mama sa. În urmă cu aproape şase ani suferise un grav accident rutier în urma căruia a rămas cu un handicap locomotor. Mama şi rudele minorului susţineau că acesta s-a plâns nu o dată despre faptul că unii dintre colegii de şcoală râdeau de el şi era supărat pentru că i s-ar fi spus să se transfere la o şcoală specială pentru persoane cu dizabilităţi.
Profesorii spuneau că elevul avea deviaţii de comportament şi a ameninţat de mai multe ori că se va sinucide.
Şi cazul unui elev în vârstă de 17 ani, care a fost găsit spânzurat de grinda camerei în care stătea cu chirie, a fost mult mediatizat, după ce, pe lângă decepţia în dragoste, colegii şi rudele au mărturisit un alt posibil motiv care l-a împins pe adolescent în ştreang: severitatea dirigintelui, care l-ar fi jignit şi umilit de faţă cu ceilalţi colegi.
La începutul lui octombrie 2008, un alt adolescent, tot de 17 ani, şi-a pus capăt zilelor, spânzurându-se de o grindă. Înainte de a-şi da drumul în ştreang, adolescentul, care stătea ore în şir în faţa calculatorului, şi-a tras un ciorap negru pe cap şi şi-a legat picioarele.
În statisticile sinucigaşilor a fost prins şi cazul Dianei Maloş, tânără în vârstă de 18 ani, găsită spânzurată pe data de 11 decembrie 2008, la şase metri înălţime, într-un paltin din spatele mănăstirii „Sf. Ioan” Suceava.
Tinerii de azi, mai însinguraţi decât cei din generaţiile anterioare
Psihologul Dacian Tudose susţine că, deşi pare greu de crezut, tinerii din ziua de azi sunt mai însinguraţi decât cei din generaţiile anterioare.
„Aparent, ei comunică mai mult decât aveam noi posibilitatea să o facem, dar, în realitate, relaţiile interpersonale sunt mai şterse în cea mai mare parte, artificializate de tehnica modernă, şi toate acestea se reflectă în dezvoltarea personalităţii lor. De exemplu, sintagma 'prieteni pe internet' nu trimite cu adevărat la relaţii de prietenie, ci se referă la o comunicare artificială care mai mult te face să resimţi singurătatea, decât contactul social”, afirmă psihologul.
El explică că un factor important în creşterea numărului de sinucideri în rândul adolescenţilor este şi acela că părinţii sunt concentraţi excesiv pe chestiunile materiale şi atunci au tot mai puţin timp cu propriul copil.
„În acelaşi timp, mulţi părinţi fac următoarea greşeală: consideră că ceea ce se înţelege prin a-ţi îngriji copilul se rezumă la a-i da bani de buzunar, a-i oferi cadouri costisitoare, făcând abstracţie de nevoile afective ale tânărului”, subliniază Dacian Tudose.
Psihologul sucevean trage un semnal de alarmă în privinţa lipsei psiho-pedagogilor din şcoli: „În teorie, în fiecare unitate şcolară din România ar trebui să profeseze câte un psiho-pedagog şcolar, care, pe lângă alte atribuţii, ar trebui să identifice copiii, elevii aflaţi în situaţii de risc. În realitate, în puţine şcoli există aceşti psiho-pedagogi, iar acolo unde totuşi sunt, de obicei au atribuţii didactice”.
