Corul aproape secular de la Putna, reactivat de un francez

A cunoscut faima naţională şi era mândria întregului sat. Este vorba de corul „Ştefan cel Mare” de la Putna, care după 1990 a dispărut treptat din peisaj pentru ca în ultimii ani să nu mai activeze deloc. A fost nevoie de prezenţa unui francez, Pascal Garnier, pentru ca repetiţiile să se reia, iar viitorul corului să nu mai pară doar o himeră.

În sediul Primăriei sau într-o sală a unei pensiuni din Putna, repetiţiile corului pot fi auzite de două ori pe săptămână. Se pune suflet în această relansare, mai ales că prima vizită va fi nu oriunde, ci în Franţa, în zona Poitiers.
Până atunci însă, coriştii vor da proba valorii chiar în faţa celui mai exigent public, cel de acasă, la un spectacol ce va organizat în aprilie, în perioada sărbătorilor de Paşte.
Până atunci, mai au timp suficient să retuşeze ce nu merge. „Să începem!”, se aude glasul Doinei Bîcu, femeia care trebuie să regleze din mers vocile celor aproape 30 de oameni veniţi la cor.
Şi versurile încep să curgă din glasurile oamenilor. Nu prea mult, pentru că dirijoarea îi opreşte şi le atrage atenţia: „Aţi urcat prea sus, nu e bine”.
Mai bine de o oră, melodiile încep şi se termină înainte de final. E o muncă de Sisif, dar fără de care nu se poate. Toţi cei care au venit în cor, tineri sau vârstnici, femei sau bătrâni, vor să readucă gloria pe care corul „Ştefan cel Mare” a avut-o odinioară, când era mândria Putnei.

„Veniţi că e mândria Putnei, trebuie să simţim că trăim”

Ileana Andrieş are acum 60 de ani, dar a cântat în cor încă de la vârsta de 12 ani, de când era în clasa a VI-a. Viaţa ei s-a confundat cu acest cor, cu turneele şi succesele care s-au înregistrat de-a lungul timpului.
„Atunci eram mai mulţi în cor decât acum. La repetiţii nu lipsea nimeni. Coasa şi furca erau puse deoparte de două-trei ori pe săptămână şi toţi membrii corului veneau la repetiţii”, a mărturisit femeia.
La cei 69 de ani ai săi, Doina Bîcu este nu numai dirijor, dar şi sufletul acestui cor. A dirijat corul încă din 1979 până la evenimentele din 1989. După acest an, evoluţiile corului din Putna s-au rărit până ce, acum vreo patru ani, au murit cu totul. Atunci a murit şi ceva din Doina Bîcu. Zâmbetul i-a revenit pe buze odată cu reactivarea corului.
„Când am auzit de posibilitatea reactivării corului am zis că e cel mai bun lucru care se poate întâmpla. Am mers pe la vechii corişti şi le-am spus: ”, a mărturisit Doina Bîcu.

Reînfiinţarea, cu chinuri
Ideea reînfiinţării corului i-a aparţinut lui Pascal Garnier, un francez care se implică energic în viaţa activităţii locale şi care a pus bazele Asociaţiei pentru Dezvoltare Locală Putna.
Acesta a explicat şi raţiunile pentru care s-a gândit să facă primii paşi pentru reactivarea corului.
„Am fost contactat de un cor din zona Poitiers care mi-a propus să le organizăm un turneu în zona Moldovei. Şi cum ştiam că aici, la Putna, a existat un cor foarte puternic, am zis că merită să facem eforturi pentru reînfiinţarea lui. Începuturile au fost foarte dificile, iar până am reuşit să-i adunăm pe toţi membrii corului am avut nevoie de aproape două luni. Un merit deosebit îl are doamna Bîcu, care este sufletul acestui cor”, a mărturisit Pascal Garnier.
Acum, corul numără 26 de persoane, dar lista este deschisă pentru toţi cei care cred că pot fi de folos şi îi ajută vocea.

Se cântă pe patru voci
Doina Bîcu, dirijoarea corului, ne-a explicat că piesele din repertoriu sunt tratate în mod diferit.
„Dacă pentru cântecele vechi cântăm pe patru voci, piesele religioase le abordăm pe două sau trei voci. Acum suntem la aşezări cum se spune, e perioada cea mai dificilă, dar o vom depăşi”, a precizat Doina Bîcu.
În viitoarele concerte ale corului din Putna vor putea fi auzite melodii precum „Ştefan, Ştefan, domn cel mare”, „În ţara fagilor”, „Crai Nou” – fragmente, „Pe-al nostru steag”, cântece religioase, dar şi câteva prelucrări din folclor.

Pascal Garnier: „Sper ca proiectul să nu moară”
Iniţiatorul reînfiinţării corului de la Putna spune că s-a gândit că în acest mod va putea deschide noi frontiere de colaborare între săteni şi oamenii din alte state.
„E vorba de un schimb cultural care sper să dăinuie. Ştiu că prin plecarea în Franţa le-am dat o motivaţie în plus celor care fac parte din cor, şi sper ca acest avânt să persiste, iar proiectul să nu moară după turneul de la Poitiers. Scopul este de a avea un cor care să îmbogăţească tradiţia culturală de la Putna”, a menţionat Pascal Garnier.
Din acest motiv, francezul s-a gândit să perpetueze aceste turnee, iar pentru anul următor este avut în vedere un schimb cultural cu regiuni din Germania.
În paralel, corul va participa şi la alte acţiuni, cum ar fi turneele în judeţ şi în ţară.

Istoria corului
Corul de la Putna a fost înfiinţat în 1917, de preotul Leon Abageru. În „Putna de altădată”, o monografie romanţată a localităţii, Ileana Creţan dă mai multe amănunte despre istoria acestui cor.
„Preotul a chemat acasă la el tineri şi vârstnici, cu care a stat de vorbă spunându-le că doreşte să organizeze la Putna un cor cu care să se mândrească satul. A pus la încercare vocea fiecăruia în parte, rămânând încântat găsindu-i pe toţi apţi pentru cor. Tot în acea zi s-au învăţat două cântece: unul religios şi unul de ”, se arată în cartea Ilenei Creţan.
După Unirea din 1918, repertoriul corului s-a îmbogăţit cu cântece patriotice, iar din anii 1922-1928 au început şi deplasările în satele vecine, dar şi până la Vatra Dornei.
Nici numele celebre nu au ocolit corul de la Putna, iar potrivit Ilenei Creţan „în anii din urmă, corul a fost ajutat şi de compozitorul şi dirijorul Radu Palade”, acestuia adăugându-i-se Ştefan Pintilie sau Dragoş Lucan.