Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Tot mai mulţi suceveni se îmbolnăvesc din cauza locului de muncă, dar bolile profesionale sunt rar diagnosticate. Aşa susţin specialiştii în medicina muncii de la Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Suceava, care arată că şefii de unităţi, fie ele private sau de stat, refuză să înregistreze astfel de cazuri în timp ce, pe de altă parte, angajaţii se tem că un asemenea diagnostic le-ar provoca probleme la serviciu, ba chiar ar constitui un motiv de concediere.
”Statisticile indică mai puţine boli profesionale, dar este o scădere falsă, pentru că, în realitate, există mult mai multe, însă nedeclarate. Din 2004, Direcţia de Sănătate Publică nu mai are voie să controleze condiţiile de muncă din societăţi, cu excepţia celor cu riscuri mari. Aşadar, noi avem voie să verificăm doar astfel de unităţi, iar în restul putem întreprinde cercetări doar dacă cei care le conduc ne solicită expres acest lucru. Medicina muncii este o specialitate vitregită prin numărul deficitar de medici, prin dezinteresul societăţilor, care nu vor să anunţe bolile profesionale, şi prin teama salariaţilor de repercusiuni în cazul în care recunosc că s-au îmbolnăvit la serviciu”, explică dr. Rodica Ţugulea, de la DSP Suceava, adăugând că anul trecut unităţile în care s-au putut întreprinde cercetări au fost AMBRO, URB Rulmenţi, SPIT Bucovina, Termica, Spitalul Suceava, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Calcarul SA Pojorâta, Parcul Zoologic şi Spitalul din Rădăuţi.
La Spitalul Suceava, bolile profesionale sunt ţinute sub tăcere
Potrivit medicului, în 2008, controalele de la Spitalul Suceava au scos la iveală cazuri de boli profesionale demonstrate cu certitudine în rândul angajaţilor de la Serviciile de Anatomie Patologică şi Medicină Legală, respectiv rinite alergice, conjunctivite şi cancer.
„S-au făcut determinări de noxe şi s-au înregistrat valori depăşite. Acolo se lucrează cu substanţe chimice iritante pentru căile respiratorii şi cu potenţial cancerigen, cum ar fi benzenul sau formolul”, explică dr. Rodica Ţugulea.
Specialistul DSP adaugă că de boli profesionale se poate vorbi şi în rândul salariaţilor din secţii, numai că în aceste cazuri cercetările nu au fost încă finalizate. Pe de altă parte, completează medicul, nici angajaţii nu vor să le declare ca atare, deşi în unele situaţii este clar că s-au îmbolnăvit la locul de muncă.
„Avem medici, asistente şi infirmiere cu tumori maligne, boli infecţioase şi parazitare, tuberculoză, tulburări nevrotice legate de stres, hernii, dorsopatii şi multe alte afecţiuni care ar putea fi legate de condiţiile de la locul de muncă. Trebuie, însă, să vedem exact câte cazuri de acelaşi gen provin dintr-o anumită secţie, pentru a stabili dacă este sau nu boală profesională. Totuşi, în unele situaţii în care legătura este evidentă, angajaţii ne roagă să nu le anunţăm”, punctează specialistul DSP.
În 2008, din cauza unor boli precum cele enumerate mai sus, salariaţii Spitalului Suceava au avut nevoie de peste 14.000 de zile de concediu medical.
96 de suceveni cu boli profesionale, înregistraţi oficial în 2008
Specialistul arată că, în 2008, în judeţ, au fost luate în evidenţă doar de 96 persoane cu boli profesionale, care au fost raportate către Institutul de Sănătate Publică Bucureşti şi Casa Judeţeană de Pensii. Dintre acestea, 14 aveau diagnosticul de silicoză, iar 17 de fibroză pulmonară, bronşită cronică sau astm cronic, în timp ce 11 sufereau de hipoacuzie, iar doi de surditate, ca urmare a expunerii prelungite la zgomote. Restul prezentau boli cauzate de substanţe chimice toxice şi suprasolicitare fizică sau psihică.
„A început să scadă numărul cazurilor de silicoză, frecvent întâlnite în minerit, dar a crescut în schimb numărul îmbolnăvirilor cauzate de suprasolicitare osteoarticulară şi zgomot. În ultima perioadă, bolile profesionale cel mai des întâlnite sunt dorsopatiile, ca urmare a efortului fizic, cum ar fi căratul sau ridicatul greutăţilor, care se manifestă prin dureri ale coloanei, sindromul de canal carpian, întâlnit în special la persoanele care scriu mult, de mână sau la calculator, cum ar fi profesorii şi medicii, şi care este caracterizat prin amorţeli ale mâinilor şi ale degetelor. Frecvente sunt şi hipoacuziile şi surditatea, boli întâlnite îndeosebi în industria extractivă, minieră sau turnătorii, dar şi polineuropatiile, cauzate de expunerea la substanţe chimice”, subliniază dr. Rodica Ţugulea.
Merg anual la controale medicale şi tratament de recuperare
Medicul mai spune că, la ora actuală, în creştere sunt şi eczemele şi dermatitele, afecţiuni apărute în urma contactului repetat cu o substanţă considerată alergenă, întâlnită în mediul de lucru, cum ar fi detergenţii sau medicamentele. Aceste afecţiuni apar la persoanele care au contact direct cu substanţele incriminate, cum ar fi spălătoresele şi farmacistele.
O altă boală profesională este sindromul Raynaud, întâlnită la muncitorii care folosesc ciocanul pneumatic şi care se manifestă prin apariţia acceselor intermitente de paloare sau cianoză la nivelul degetelor şi prin durere.
În categoria afecţiunilor dobândite la serviciu ar fi şi neurastenia, cauzată de suprasolicitarea psihică la locul de muncă.
Dr. Rodica Ţugulea afirmă că, odată diagnosticaţi cu o boală profesională, pacienţii trebuie să se prezinte anual la controale medicale şi tratament de recuperare, dar cel mai important lucru în rezolvarea problemelor bolnavilor rămâne reglementarea condiţiilor de la locul de muncă.
Poziţia directorului medical al Spitalului Suceava
„Angajaţii au materialele de protecţie necesare şi este vina lor dacă nu le folosesc. De asemenea, au nişte reguli de protecţia muncii pe care trebuie să le respecte, dar şi acest lucru depinde de ei. Spitalul le asigură condiţii de muncă adecvate, la acest capitol nu există imperfecţiuni”, susţine dr. Doina Ganea Motan.
