În fapt, este vorba doar despre reglementările birocratice care fac ca situaţia să arate atât de hilar. Coşmelia de 49 mp din strada Mihai Eminescu nr. 44 a fost înregistrată ca spaţiu de locuit. A fost făcută din lemn şi era atât de veche, încât nimeni nu ştie când a fost construită şi chiar autorităţile menţionează în scripte, evaziv, că data construcţiei este „înainte de 1940”.
Fără lumină, apă, posibilitate de încălzire şi orice alte utilităţi şi degradată deplin, aşa-zisa locuinţă nu mai avea chiriaşi de când nimeni nu-şi mai aduce aminte, tocmai pentru că starea în care se afla ar fi pus în pericol pe oricine.
Este şi motivul pentru care nu a fost niciodată repartizată ca locuinţă socială, deşi municipalitatea are astfel de solicitări, în aşteptare, de la zeci de familii nevoiaşe.
În timp, aşa-zisul imobil a fost integral amortizat şi astfel se explică faptul că a continuat să figureze scriptic în evidenţe cu o valoare mai mică de un leu. Consiliul Local a procedat firesc şi a luat măsurile legale pentru a iniţia desfiinţarea şandramalei periculoase încă de la finele anului trecut.
Chiar dacă acolo nu mai există, potrivit specialiştilor de la primărie, decât „două scânduri putrede”, procedura pentru a putea scoate coşmelia din evidenţele contabile trebuie parcursă integral, aşa că legislativul a fost silit de lege să impună chiar şi încercarea de valorificare a resturilor din demolare şi încasarea eventualelor sume la buget.