Alături de Harley, în cameră, Alexandru Scheul are şi celelalte motociclete pe care le deţine: o Yamaha Chooper 1100 şi o Mobra Turist din 1988. Mai are o Suzuki RM 400 Motocros, împrumutată acum unui prieten, şi circa 240 de machete de motociclete, ale tuturor modelelor, pe care le ţine în birou. Vreo 6-8 costume din piele şi 4 perechi de cizme întregesc peisajul.
Cel mai mândru e de Harley. Are 125 de cai putere, 260 kilometri în bord şi ajunge de la 0 la 160 de km/oră în 7 secunde.
A cumpărat motocicleta lui Nicu Ceauşescu, 46 B 101
Alexandru Scheul ne spune că pasiunea pentru motoare o are din copilărie, a moştenit-o de la tatăl lui. Prima motocicletă a fost o Jawa de 1,25, pe care a condus-o la două luni după ce a împlinit 18 ani şi a obţinut permisul de conducere.
„Am mers pe motocicletă din clasa a IV-a, nici nu ajungeam bine să mă urc, mă aruncam în viteză, ca pe bicicletă.
Tata a avut primul motocicletă, era muncitor în construcţii, mama lucra la CAP şi eram nouă fraţi acasă. Băieţii au făcut facultate- unul e profesor de muzică, unul inginer construcţii maşini şi eu, care întâi am făcut mecanică şi apoi inginerie alimentară, că asta îmi trebuie la firmă. Dintre fete, patru sunt căsătorite în străinătate. Fraţii au toţi motociclete”, ne povesteşte Alexandru Scheul, pe scurt, istoria familiei.
Până la Revoluţie a lucrat la un service în Rădăuţi şi spune că n-a fost tip de motocicletă care să nu-i fi trecut prin mâini. Bani n-a făcut din asta, în 1989 singura lui avere era o garsonieră în Rădăuţi. În 1995, cu ajutorul uneia dintre surori, din Germania, a intrat în afaceri în industria alimentară, i-a mers bine şi şi-a cumpărat prima motocicletă „cu pedigree”- o Honda CX 500 fabricată în 1982, achiziţionată din Franţa de Nicu Ceauşescu. În acte avea numărul de înmatriculare 46 B 101. N-o mai are, i-a dat-o unuia dintre fraţi.
„Ştiţi cum ni se spune nouă, motocicliştilor? Donatori de organe!”
În ciuda impresionantelor motociclete care i-au trecut prin mână, pe unicul său fiu în vârstă de 18 ani îl ţine departe de acest sport, speriat atât de ce ar putea face teribilismul vârstei în combinaţie cu un motor puternic, cât şi de slaba protecţie de care se bucură motocicliştii pe şoselele din România.
„Eu sunt bătrân, am la vară 50 de ani şi când sunt pe motocicletă tot îmi vine s-o trag de urechi, să văd cât poate. Am mers cu 240 km/la oră, am testat-o, nu m-am putut abţine. Nu vreau să facă asta şi fiul meu. În 2008, în România au murit 1.003 motociclişti”, spune Alexandru Şcheul.
Ne arată o fotografie a unui tânăr între machetele de motoare şi ne spune că este a unui nepot de-al său care a murit acum 2 ani, cu motocicleta, pe deal la Dărmăneşti. Astă vară şi-a pierdut în accidente doi prieteni motociclişti din Rădăuţi. „Ştiţi cum ni se spune nouă, motocicliştilor? Donatori de organe! Aşa ne consideră probabil şi şoferii care nu ne respectă în trafic. Fiului meu îi plac maşinile, l-am ţinut departe de motociclete şi aşa vreau să rămână”, mai spune Alexandru Şcheul.
El, însă, îşi urmează visul. A primit invitaţii de înscriere din partea cluburilor Harley Davidson din SUA, Irlanda şi România şi le va şi onora, mai ales că taxa anuală este de numai 100 de euro. Împreună cu încă şase prieteni a fondat Clubul Bukowina MC Rădăuţi, care acum are peste 50 de membri şi este afiliat la cele mai multe cluburi de profil din ţară şi din străinătate. Viaţa pe două roţi este fascinantă, mai ales dacă îţi permiţi şi financiar să-ţi întreţii această pasiune.