Printează articolul
Trimite e-mail
Cei trei fraţi, Remus, de 17 ani, Emanuel, cu un an şi jumătate mai mic, şi Petrică Mihai, de doar 13 ani, au ajuns pe drumuri din cauza părinţilor. Cât au fost mici au stat alături de familie în comuna Burla, de unde este originară mama lor. În 2006 părinţii au divorţat, iar instanţa a decis ca cei trei să rămână în îngrijirea tatălui, cu domiciliul într-o comună din judeţul Tulcea. O perioadă au locuit acolo, la o mătuşă. În 2007 însă, tatăl lor a plecat la muncă în Scoţia. Copiii povestesc că mătuşa din Tulcea a refuzat să-i mai ţină şi i-a trimis la Suceava, la mama lor. Femeia care le-a dat viaţă, Floarea Ana, îşi refăcuse între timp viaţa cu un alt bărbat şi mai are acasă încă cinci copii.
„Mama ne-a spus să plecăm, că s-a luat cu altul din Suceava şi nu ne poate ţine şi pe noi”, este declaraţia cutremurătoare a celui mai mare dintre fraţi.
Luni întregi petrecute sub podul de peste râul Suceava
În ultimii doi au hoinărit prin Rădăuţi, Suceava şi Iaşi. Povestesc că de ceva vreme s-au aciuat la Suceava. O perioadă au locuit la o familie de romi din Iţcani, care le dădea câte ceva de mâncare în schimbul banilor pe care îi aduceau de la cerşit. Nemulţumiţi de viaţa de acolo, au hotărât să se descurce singuri. Cerşesc în zona semafoarelor, în parcarea supermarketurilor, şi pe la biserici, de sărbători. Până în luna decembrie a anului trecut au locuit sub podul de peste râul Suceava, de lângă Bazar. Aici stăteau alături de un tânăr de aproximativ 20 de ani, arestat între timp pentru mai multe furturi.
„Stăteam pe cimentul care ţine stâlpii sub pod, în mijlocul apei. După ce se întuneca ne dădeam drumul de pe ţevi în jos, şi acolo era casa noastră”, povesteşte cu seninătate Remus, cel mai mare dintre fraţi. Când s-a apropiat iarna au început să nu mai suporte frigul de peste noapte şi au căutat un loc mai bun.
Şi-au pus lacăt la uşa vagonului şi şi-au confecţionat un pat
Într-o zi, în timp ce se întorceau de la cerşit printre liniile de cale ferată, au văzut mai multe vagoane părăsite, la câţiva zeci de metri de gara Burdujeni. Cu mulţi ani în urmă vagoanele respective erau folosite ca dormitoare de muncitorii de la CFR, care locuiau în ele atunci când erau detaşaţi să efectueze lucrări departe de casă. În unul erau mai multe saltele şi aşa s-au gândit să-şi facă acolo un adăpost.
Un compartiment al vagonului a devenit astfel casa lor. Nu vor să spună cine i-a ajutat şi ce au făcut, dar şi-au tras curent electric în interior, de la stâlpul de tensiune din apropiere. Au un reşou cu care se încălzesc şi pe care îl folosesc pentru mâncare, iar zilele trecute şi-au făcut şi pat, confecţionat chiar de ei după ce au adunat lemne mai multe zile. Au şi saltele şi pături adunate de la oamenii care şi-au făcut milă de ei, cu care se încălzesc peste noapte. Şi-au confecţionat şi un dulăpior pentru papuci şi au montat o yală la uşa de la intrarea în camera pe care au amenajat-o în vagon. Au pus un lacăt şi la uşa vagonului, care să le asigure puţinele bunuri pe care le au în interior.
Fură pentru a nu muri de foame
Chiar dacă viaţa i-a maturizat şi i-a învăţat să se descurce, cei trei fraţi nu pot rămâne în acel loc. Nici unul nu are mai mult de patru clase, abia se descurcă să citească şi fură pentru a putea supravieţui.
„Am furat de multe ori ca să nu murim de foame”, spun cei trei fraţi. La sfârşitul săptămânii trecute, oamenii legii de la Serviciul Judeţean al Poliţiei de Transporturi Feroviare Suceava i-au prins furând din incinta unui birou de reparaţie şi întreţinere a căii ferate. Au spart uşa şi au furat tot ce au găsit de mâncare în frigider: murături, ceapă, slănină. Recunosc că nu sunt la primul furt. După cum am aflat de la poliţiştii din Rădăuţi, acolo sustrăgeau biciclete, pe care le vindeau apoi pe nimic, pentru a-şi lua mâncare. Nu au comis însă fapte cu violenţă, fiind vorba, după cum spun şi poliţiştii, de furturi pentru supravieţuire.
Comisarul Florin Catană, şeful Serviciului Judeţean al Poliţiei de Transporturi Feroviare Suceava, şi colegii săi de la postul de poliţie TF din Gara Burdujeni cunosc deja foarte bine povestea celor trei copii. Le vor face celor trei dosare penale pentru furt calificat, dar ştiu că asta nu rezolvă nimic. Atât ei, cât şi unii lucrători ai CFR din zonă i-au mai ajutat şi nu i-au alungat din vagon, deşi legal ar fi fost îndreptăţiţi să o facă. Acum însă aşteaptă ca Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava să ia măsuri şi să salveze cumva aceşti copii.
Viaţa, între vagonul insalubru şi cerşitul în parcarea de la Selgros
Cei trei fraţi recunosc că nu sunt dispuşi să stea oriunde i-ar putea duce autorităţile. De la Şcoala Specială din Burdujeni au fugit, de fapt au plecat fără nici o problemă, după cum povesteşte Remus.
„Nu ne plăcea acolo, sunt tot felul de nebuni, eram bătuţi de cei mai mari. Acolo am învăţat să furăm, dacă ne duc în acel loc din nou nu avem de gând să stăm”, spune Remus, aprobat de fraţii săi mai mici. Le-a plăcut însă la şcoala specială din Rădăuţi, şi acolo spun că ar sta.
Recunosc încă că dacă ar fi lăsaţi, ar vrea să-şi continue viaţa în vagonul în care locuiesc acum. Poliţiştii se amuză de faptul că minorii îi întreabă dacă nu ar putea să cumpere vagonul.
„Ziua cerşim în parcarea de la Selgros, mai adunăm bani. Noaptea venim aici, ne încălzim, mâncăm ce mai avem”, îşi rezumă viaţa cei trei fraţi. Spun că nu beau alcool, însă fumatul este deja un viciu pe care îl au demult.
Direcţia de Protecţie a Copilului încearcă să găsească soluţii
Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava a fost sesizată despre acest caz în cursul zilei de ieri, atât de reporterii Monitorul de Suceava, cât şi de şeful Serviciului Judeţean al Poliţiei de Transporturi Feroviare Suceava . Directorul adjunct al instituţiei, Niculina Daneliuc, ne-a spus că cei trei băieţi au mai fost internaţi în regim de urgenţă, la Centrul de primire minori Suceava.
„În zilele următoare se va lua o decizie cu privire la măsura de protecţie socială care se impune. Ei au mai stat în Centrul de Urgenţă Suceava. Noi i-am ajutat la acel moment să reia cursurile şcolare, la Şcoala Specială Burdujeni, dar au fugit de acolo. Situaţia lor este mai dificilă, pentru că au domiciliul în judeţul Tulcea, ceea ce înseamnă că trebuie să luăm legătura cu Protecţia Copilului de acolo, să vedem dacă mai există rude care ar vrea să aibă grijă de ei. Din câte ştim, tatăl minorilor, în grija căruia au fost încredinţaţi copiii de către instanţa judecătorească, este plecat în străinătate. După ce vom vedea care este situaţia familiei din partea tatălui, putem să luăm o decizie în privinţa minorilor. Pentru că sunt destul de mari, nu vor putea fi daţi în asistenţă maternală”, a spus Niculina Daneliuc.
Protecţia Copilului va lua din nou legătura cu mama minorilor. În trecut, femeia, care are de crescut alţi cinci copii, le-a spus autorităţilor că nu poate să-i crească şi pe cei trei băieţi, mai ales că ei au fost încredinţaţi tatălui. În cursul zilei de ieri am încercat să o contactăm pe mama celor trei, la un număr de telefon pe care aceştia îl au de la ea de mai multă vreme. Din păcate nu am reuşit acest lucru, telefonul fiind închis.
