Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În ultimul timp, problema adolescenţilor de astăzi este abordată de tot mai mulţi membri ai societăţii, abordată la modul barbar sau indulgent, abordată de Ministrul Educaţiei, de cadre didactice sau de tanti Maricica la o cafea. Motivul? Tinerii de azi... care: nu cedează locul în autobuz, sunt violenţi fizic şi verbal, stau zi noapte cu nasul în calculator, sunt superficiali în cunoaştere şi în valori, nu le mai pasă de cultură şi când o fac duc literatura în prăpastie ş.a.m.d.
Recunoaştem aceste neajunsuri ale generaţiei din care facem parte, în concluzie... având o pagină în care să ne exprimăm opiniile vom încerca să luăm şi noi la rândul nostru atitudine. Este adevărat că nu vom fi niciodată perfecţi, căci orice pădure îşi are uscăciunile ei şi nici o tanti care zbiară asurzitor către tânărul nepoliticos nu este mai bine educată. Totuşi, cu bruma noastră de cunoaştere, vom încerca să tragem nişte semnale de alarmă, căci... oricât de exasperantă ar părea afirmaţia: ,, Ei, pariile tinere, violente şi fără bun simţ nu sunt singurele vinovate pentru ceea ce au devenit şi devin!"
Omul nu este un robot ci o fiinţă înzestrată cu psihic, adică un aluat cu predispoziţii temperamentale dar care poate fi modelat. De cine? de familie, de mediu, de societate. Părinţii au într-adevăr un rol deosebit în educaţia unui copil, însă trebuie avut în vedere faptul că tânărul nu stă mereu într-un glob de sticlă împreună cu aceştia. El face din primii ani de viaţă, fie că vrem fie că nu, legături cu societatea în care trăieşte: prin televizor, prin presă, prin simpla interacţiune practică cu lumea ,,din-afara casei". Imaginaţi-vă în concluzie un boţ de aluat (copilul) născut în societatea prezentă care urmează să îl modeleze spre bun sau spre rău. De obicei, Dragi Instanţe Superioare, nu sunteţi mulţumite de rezultat. Însă dumneavoastră, cum oare şi în ce fel contribuiţi la formarea caracterială a tinerilor? Copiii au nevoie de modele!
Tinerii de azi sunt violenţi.
Apropo... de când nu am mai văzut nişte desene animate cuminţi, cu acţiuni fireşti din care copilul se alegea cu o învăţătură morală. Şi ne plăceau... ne plăcea să ne uităm obsesiv la maimuţele colorate, să medităm la Fram ursul polar. Astăzi? ce i se oferă astăzi copilului? Următoarele: Ben 10, Şoimii furtunii, Liga dreptăţii şi alte seriale pline de roboţi şi personaje groteşti, cu capul dublu faţă de mărimea corpului ca să nu mai vorbim de violenţă. Într-o zi fratele meu se uita pe un CD cu Tom şi Jerry şi mă întrebă: ,,-Roxana, dar de ce nu se mai dau desene aşa frumoase la televizor? " Deci... cu aceste modele în faţă cum aţi vrea să se formeze tinerii? Când foamea de bani a unor oameni se alimentează din instigarea pulsiunilor către violenţă în copil (ceea ce desigur este absolut tentant pentru acesta)?!
Tinerii de azi sunt superficiali. Nu se ocupă de cultură.
Chiar aşa... ce găsim astăzi în revistele pentru copiii mici (că de cei mari nici nu mai pomenim). Nici nu au trei ani şi sunt menţionaţi în diverse reviste de modă, învăţaţi să fie trendy, iar ochii lor infantili sunt hrăniţi cu seriale de gen Ultima bârfă (în care actorii sunt de asemenea copii), pe când orice comportament frivol al copilului, gen... o replică materialistă sau îndrăzneaţă, produce o reacţie de extaz în rândul adulţilor, copilul fiind considerat şmecher încă de mic şi isteţ. Un exemplu concret: cu toţii cunoaştem practica tăierii moţului, când pruncul trebuie să alegă dintre obiectele de pe farfurie, alegerile lui fiind considerate preziceri ale viitorului său. Părinţii pun pe farfurie maldăre de bancnote, inele şi alte bijuterii, printre care de-abia se observă un pix. De obicei mama întinde obsesiv bancnota către prunc, care de nevoie alege banii. Înţelegem că românul a suferit de foame şi doreşte o soartă bună strănepoţilor, dar dacă tot băgăm frivolitatea pe gât pruncilor, să nu avem pretenţii de copii profunzi.
Tinerii de azi sunt cu nasul în calculator.
Cu ocazia acesta mai marii se hotărăsc să împânzească şcolie cu laboratoare de informatică. Orice slujbă bine plătită cere examen de informatică. Informatica este materie. Iar ironia sorţii? secvenţe de ore de limba şi literatura română, în care elevii au de făcut eseuri despre Cărţile azi etc. Eseurile abundă în condamnarea calculatorului şi elogierea cărţii, căci altfel ei riscă să primească o notă proastă. Profesorul, tremurând de sentiment, ţine un discurs asemănător. Un eseu străluceşte în ilustrarea superficialităţii de azi când calculatoarele iau locul zeilor de ieri. Profesorul, cu inima plină de admiraţie, cere elevului transcrierea eseului ÎN FORMAT ELECTRONIC pentru a-l păstra amintire.
Concursurile literare au porţile închise pentru textele scrise de mână, format Times New Roman 12, este expresia care ar trebui să înlocuiască citatul oracolului de la Delphi. Şi cerem tinerilor profunzime...
În concluzie, oamenilor mari şi buni, chiar şi tinerii noi sunt fiinţe umane. Psihicul dumneavoastră nu a fost pus în situaţia în care să aibă de ales între desene cu violenţă şi nimic altceva, între reviste de modă sau reviste de bârfe, nu a fost obligat să scrie de tipar pentru ca poezia lui să fie primită la un concurs literar. Nu ne puteţi cere nouă să fim nişte martiri, când suntem oameni şi ne formăm după cum suntem modelaţi, suntem fiinţe adaptative şi ne adaptăm după decor. Aluatul creşte după cum este modelat. Puteţi face din noi colaci mari şi goi cu drojdia superficialităţii, sau pâini fireşti şi bune. La urma urmei, Doamnă Societate, tot dumneavoastră ne mâncaţi , căci e o lege a firii să hrănim ordinea prin muncă peste program, să continuăm specia, să alimentăm setea de frumos a familiilor bogate si snoabe, ce mai însemnăm în fond.. noi înşine?
