Cea mai veche biserică de lemn din România, Europa şi după ultimele ipoteze chiar din lume, monument istoric de o valoare inestimabilă, zace ignorată de „stimabilii” de la cultură şi culte în comuna suceveană Putna.

“Biserica veche a Putnei”, cum este ea cunoscută, situată lângă Mănăstirea Putna, la marginea cimitirului din localitate, se află într-o avansată stare de degradare. Atacată de carii, şubrezită de apariţia mucegaiurilor şi a infiltraţiilor, plină de fisuri şi găuri, „bijuteria de lemn” stă să cadă.

Istoria bisericii din lemn este strâns legată de istoria înfiinţării statului Moldovean. Date scrise nu sunt, însă tradiţia vorbeşte că Dragoş Vodă, coborându-se din Maramureş, a înfiinţat principatul Moldovei şi a ridicat în anul 1346, în satul Volovăţ, o bisericuţă de lemn de stejar în care, după moartea lui, să fi fost şi înmormântat. Biserica lui Dragoş a fost strămutată de Ştefan cel Mare la Putna 122 de ani mai târziu, scopul fiind acela de a servi ca lăcaş de închinare pentru comunitatea monahală ce luase fiinţă aici în timpul zidirii măreţei Mănăstiri.

 

Restaurarea, blocată de 14.000 de euro

„Monitorul de Suceava” a tras un semnal de alarmă în urmă cu doi ani vizavi de situaţia preţiosului monument istoric de la Putna, însă, din nefericire, nu s-a mişcat nimic. Un lucru este sigur, şi anume acela că dacă nu se găsesc urgent bani pentru consolidare şi restaurare, o istorie de câteva secole riscă să fie îngropată definitiv.

Incredibil este însă faptul că monumentul istoric nu poate fi restaurat din cauză că nu s-au găsit 14.000 de euro pentru finalizarea proiectului.

Muzeografa Erica Croitoru, soţia preotului paroh din Putna, în administrarea căruia se află monumentul, a declarat că Ministerul Culturii şi Cultelor nu a alocat nici un leu pentru restaurare. Ea a subliniat că a reuşit să adune aproximativ 3.000 de euro, dar din donaţii şi din cutia milei.

„Până adun eu toţi banii, cred că ies la pensie. Este o delăsare din partea celor care trebuie să se ocupe de soarta monumentelor istorice”, a spus, cu vădită supărare în glas, Erica Croitoru.

 

Speranţe în fondurile structurale

Inimoasa muzeografă nu şi-a pierdut însă speranţa. Erica Croitoru şi-a luat într-un fel gândul de la banii Ministerului Culturii şi vizează acum bani europeni pentru restaurarea bisericii de lemn de la Putna. Intenţia ei este aceea ca, după finalizarea proiectului de restaurare care se află în lucru, să încerce promovarea acestuia în vederea obţinerii unei finanţări din fonduri structurale.

Restaurarea monumentului istoric, a subliniat Croitoru, presupune în primul rând tratarea lemnului împotriva insectelor care fac ravagii în prezent şi apoi consolidarea clădirii.

„Este vorba de restaurare pe clădire, consolidare şi tratament, însă automat trebuie să ne ducem cu restaurarea pe iconostas şi pe icoane, pentru că degeaba restaurez clădirea sau iconostasul separat. Dacă nu le-am restaurat pe amândouă, am băgat boala înapoi şi nu am făcut nimic”, a  explicat Croitoru.

 

Jderul care rodea biserica, mort în accident de maşină

Totuşi, doamna Croitoru are şi un motiv de bucurie. A scăpat de jderul care în urmă cu doi ani găsise culcuş în biserica monument şi care rodea din lemnul vechi de sute de ani.

„A fost omorât de o maşină”, a spus sec muzeografa. Erica Croitoru ne-a mai dezvăluit un lucru referitor la „Biserica veche de lemn a Putnei”, şi anume că s-ar putea să se numere prin cele mai vechi două biserici de lemn din lume.

„Se fac cercetări în prezent de către un profesor din Crimeea. Există ipoteza ca biserica noastră să facă parte dintre cele mai vechi două biserici din întreaga lume, dacă nu cumva e cea mai veche”, a subliniat Croitoru.

 

80% din vizitatori sunt străini

Aproximativ 80% dintre vizitatorii bisericii lui Dragoş Vodă de la Putna sunt străini: francezi, germani, japonezi, chinezi, care au aflat de monumentul istoric din materialele documentare de pe Internet. Printre ei s-a numărat şi Prinţul Charles, care s-a aflat la Putna în anul 2003. El a pus în cutia milei din biserica de lemn 500.000 de lei. Erica Croitoru relatează că după Prinţul Charles a venit o bătrânică ce a donat un milion de lei din pensia ei.

„A mai fost domnul Ţînţăreanu (n.r. - omul de afaceri Cristian Ţînţăreanu) care a donat o sumă foarte mică, însă eu nu sunt de acord să avem donatori cu ideile pe care le promovează dumnealui. E bine să ai donatori curaţi”, a spus Croitoru.

 

Datarea bisericii, la Laboratorul din Lund - Suedia

Primul care a vorbit de biserica veche de lemn de la Putna a fost cronicarul Miron Costin în “Letopiseţul Ţării Moldovei”. Datarea bisericii a fost făcută prin metoda dendrocronologică la Laboratorul din Lund- Suedia. În noiembrie 2002, specialistul suedez Hans Linderson, împreună cu arhitectul Alexandru Baboş, au prelevat 16 probe din diferite părţi vechi ale structurii bisericii care au fost analizate în primăvara lui 2003. Din cele 16 probe au fost datate 12, toate fiind din stejar. Probele indică tăierea arborilor între anii 1345-1346. Linderson şi Baboş au semnat lucrarea “Mănăstirea veche de lemn a Putnei în arhitectura medievală românească”.

Rezultatul studiului celor doi pun în evidenţă valoarea documentară deosebită a  bisericii de lemn de la Putna pentru istoria arhitecturii de pe cuprinsul României şi mult dincolo de graniţele ei.

 

Ultima restaurare, în 1967

Trebuie spus că biserica este sub formă de navă dreptunghiulară, cu părţile de la est la vest poligonale cu trei laturi.

În 1778, arhimandritul Vartolomei Măzăreanu repară biserica, adăugând cele două abside laterale şi pridvorul pentru a-i mări spaţiul.

În stil basilical, dominant în secolul XIV, biserica este construită din bârne de stejar cioplite şi îmbinate în stilul caselor ţărăneşti din zonă, în tehnica numită “în căţei”, care asigură rezistenţa împotriva vânturilor.

Are o boltă cilindrică peste întreg spaţiul interior, lipsită de turlă, cu acoperiş în patru ape. Lungimea este de 11,5 m plus 4 m pridvorul, cu o lăţime de 4 m la streaşină, şi lăţimea de 4,5 metri. Biserica este luminată de 12 ferestre de dimensiuni diferite, în forma celor de la casele ţărăneşti, dintre care cele două de la altar sunt originale. Acoperişul este din şindrilă, în solzi de peşte, înalt de 5 metri, cu două cruci de fier împodobite cu raze.

Catapeteasma datează din anul 1760 şi are sculpturi ornamentale sobre cu struguri şi frunze stilizate.

Pictura în stil bizantin este executată în ulki, pe fond auriu, de zugravii Ioan, Antonie, Matei şi Gheorghe, semnaţi pe câteva icoane. De-a lungul timpului biserica a suferit mai multe restaurări, dintre care două radicale, una în 1778 şi a doua în 1871, când s-au înlocuit bârne din pereţi şi de la acoperiş care erau putrede sau mâncate de carii.

Ultima restaurare a avut loc în 1967, când s-a şindrilit acoperişul, s-a înlăturat tencuiala de pe pereţii interiori, s-a înlăturat blăneala din scândură a pereţilor exteriori, s-a făcut uşă şi cercevele noi la câteva geamuri, precum şi alte lucrări de întreţinere.

Până în 1876, biserica a servit ca schit monahal aparţinând mănăstirii Putna, iar mai târziu aici făceau practica candidaţii la preoţie.

A fost declarată biserică parohială, dar la altarul ei au slujit ieromonahii din mănăstire.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dezinteres al „stimabililor” pentru inestimabil.

Comentarii