Circa 5.000 de hectare de pădure amplasate pe o suprafaţă deţinută în trecut de fostul Fond Bisericesc Ortodox din Bucovina sunt disputate în instanţă între săteni din Ulma şi Direcţia Silvică Suceava, iar pentru 500 de hectare Judecătoria Rădăuţi a dat câştig de cauză solicitanţilor. Direcţia Silvică a făcut recurs, iar până acum sătenii nu au primit nimic.
Directorul Direcţiei Silvice Suceava, Valerian Solovăstru, a declarat că pentru ultima parcelă retrocedată documentul de care s-a făcut uz în instanţă este un înscris din Tabloul proprietarilor de păduri particulare, întocmit de fostul ocol silvic Rădăuţi în data de 14 martie 1946.
În acest înscris, autorul, împreună cu alţii, apare cu 105 hectare, din care 90 ha de pădure, 15 ha de poieni şi 5 ha de pădure şi păşune. Instanţa face reconstituirea dreptului de proprietate pe 105 ha de pădure, toată de 100 de ani, deşi nu trebuie să fii specialist silvic pentru a şti că din 1946 până în septembrie 2008 vegetaţia din poieni nu avea cum să se transforme în copaci de 100 de ani.
Cu acelaşi înscris, obţin acum pădure şi alţi solicitanţi, dintre cei „şi alţii”, şi tot pe 105 ha. Prin urmare, acolo unde în 1946 „autorul şi alţii” deţineau împreună 105 ha, acum fiecare este considerat a fi avut câte 105 ha.
A avut 5 hectare de pădure şi instanţa i-a dat 100 de hectare
Directorul Solovăstru afirmă că, dacă toate suprafeţele se reconstituie în acest ritm, graniţele judeţului „vor ajunge până în Siberia”.
„Judecătoria Rădăuţi emite hotărâri pe bandă rulantă, în urma unor identificări cadastrale efectuate suspect, de experţi suspecţi, nesusţinute de Oficiul de Cadastru, de personalul silvic, în dispreţ total faţă de prevederile legii. Instanţa de la Rădăuţi ar trebui să se aplece mai atent asupra cazurilor de retrocedări de păduri. De vreo 3 ani, toată pădurea e împărţită şi Judecătoria Rădăuţi tot rupe, la două, trei săptămâni, câte 100 de hectare”, a arătat Valerian Solovăstru.
Acesta a mai dat şi alte exemple de hotărâri judecătoreşti pe care le consideră cel puţin ciudate. Astfel, într-un alt document, bunicul unui solicitant figurează că ar fi avut 5 ha de pădure, iar instanţa a decis că trebuie să primească 100 de ha. De asemenea, silvicultorilor li se pare curios că judecătorii de la Rădăuţi consideră că amplasamentul pentru care dau ei deciziile este liber, deşi pentru aceste suprafeţe instanţa de la Suceava a dat câştig de cauză actualei fundaţii Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina, care de asemenea solicită pădure pe raza comunei Ulma.
Solovăstru: „Bănuiesc că cineva cu bani se află în spatele acestor revendicări”
În acest context, Direcţia Silvică Suceava a făcut, anul trecut, plângere penală împotriva experţilor, majoritatea din Paşcani, „care răsucesc hărţile cum vor ei”, şi aşteaptă ca poliţia să definitiveze cercetările. Până când lucrurile nu se lămuresc, specialiştii Direcţiei Silvice nu pot intra în pădure să recolteze doborâturile pentru că au ordonanţă preşedinţială de sistare a oricărei activităţi pe suprafeţele aflate în litigiu.
Directorul Solovăstru apreciază că valul de revendicări pentru pădurea din Ulma nu este întâmplător şi că un puternic om de afaceri rădăuţean, din domeniul industrializării lemnului, nu este străin de toate acestea.
„Bănuiesc că cineva cu bani se află în spatele acestor revendicări şi încurajează lumea să meargă în instanţă plătind cheltuielile de judecată şi avocaţii. Este cineva din Rădăuţi, care nici nu se fereşte foarte tare”, a spus Valerian Solovăstru, evitând totuşi să-l acuze public pe cel pe care îl suspectează că ar vrea să pună mâna pe un corp de pădure compact din Ulma cu ajutorul unor evidenţe de control interpretabile, în condiţiile în care aici există registre de carte funciară extrem de clare.