În faţa invidiei viscerale pe care i-o poartă, şi după atâta vreme, pigmeiciucii culturniciei sucevene, nu ne rămâne decât să ne unim forţele toţi cei care am simţit nevoia să-l preţuim şi pe când Poetul trăia şi, apelând la subscripţia publică (de fapt, la propria noastră contribuţie financiară, că strânşi la pungă şi pestriţi la inimă ni-s cei care au doar parale), să salvăm memoria lui Constantin Ştefuriuc de acţiunea corozivă a păduciucilor lirici.
Prima bătălie anuală o vom da în 7 decembrie 2008, când se vor împlini 14 ani de la păşirea „desculţ, pe cer”, printr-un spectacol de muzică şi poezie (poezia lui Ştefuriuc, pusă faţă în faţă, eventual şi printr-o publicaţie-pamflet, cu gâfâielile liricoreiciuce ale pigmeilor care îi interzic memoria).
A doua bătălie anuală va începe în ianuarie, prin publicarea regulamentului concursului de poezie care-i va purta numele şi pe care îl vom finaliza, din contribuţia noastră financiară, în 5 mai 2009, când marele Poet Constantin Ştefuriuc va împlini 63 de ani.
A treia bătălie este cea pentru turnarea şi amplasarea, în Suceava sau în Udeşti, a bustului lui Constantin Ştefuriuc, realizat ca mulaj, în 1995, de Cezar Popescu.
Într-un an, doi, Ştefuriuc îi va ignora, de la înălţimea cu care soarta l-a hărăzit, şi ca simbol terestru pe viermuitorii liricoizi ai mizeriei de fiecare zi ai oraşului.
Vă asigur că un monument al lui Constantin Ştefuriuc se va face. Pentru că trebuie.
Ion DRĂGUŞANUL