Celebra duşmănie dintre câini şi pisici e pe cale să devină doar o poveste pentru copii sau să rămână subiect de desene animate, după ce realitatea contrazice tot mai des acest lucru.
Dacă în gospodăriile unora mai pot fi văzute încă pisici care convieţuiesc alături de câinele familiei, crescând împreună, nu acelaşi lucru e când vezi o mână de pisici, multe încă puiuţi, trăind în mijlocul a 1.200 de câini, din care unii extrem de fioroşi.
Pisicile, „spaima” unor locatari de bloc
Asta se şi întâmplă în adăpostul de câini din lunca Sucevei, unde, de aproape două luni, 14 pisici au adăpostul amenajat alături de cele ale câinilor care mişună peste tot în jur.
Pisicile au ajuns aici la insistenţele unor locatari care au sunat la adăpostul de câini, cerând ca echipele de prindere a câinilor să vină să îi scape de pisicile care s-au aciuat în preajma blocurilor lor.
Confruntaţi cu această cerere mai puţin obişnuită, într-un oraş în care mişună mii de câini vagabonzi, angajaţii adăpostului din lunca Sucevei au amenajat un ţarc special doar pentru pisici.
“Prima pisică o avem aici de mai bine de doi ani, e o birmaneză frumoasă, dar cam în vârstă, care era pe moarte din cauza unei infecţii la uter. Proprietarul ne-a adus-o să o eutanasiem, dar în schimb am operat-o şi a scăpat cu viaţă. Din păcate nimeni nu a mai venit după ea, aşa că am crescut-o în podul adăpostului. Dar acum am avut multe cereri să ridicăm pisici, aşa că le-am făcut un culcuş al lor şi măcar aici au hrana asigurată. Sunt foarte curate, ar fi bine dacă şi câinii ar fi la fel ca ele, nu ar mai fi o muncă atât de grea aici”, povesteşte doctorul veterinar Cătălin Rusu, care are grijă de cei aproape 1.200 de câini şi 14 pisici.
Păzite de grilajul care le separă de cei 1.200 de câini, pisicile se desfată la soare, se joacă între ele, rostogolindu-se în iarbă, sau, cu mârâituri de feline sălbatice, îşi delimitează teritoriul faţă de celelalte. Nici nu le pasă de sutele de câini din jur, nu se sperie deloc de puternicele reprize de lătrat, declanşate de sosirea vreunui străin în zonă, aşa cum nici câinii nu mai reacţionează la mieunatul pisicilor găzduite în mijlocul lor.
Din când în când, câte un pui de pisică se furişează printre zăbrele, dornic de aventură, dar e prins de angajaţi şi dus la loc, ca nu cumva vreun câine să îşi amintească de vechea prigoană dintre rasele lor.
Iapa adăpostului
Tot la adăpostul de câini de pe malul râului Suceava a fost “înfiată” şi o iapă, care îşi petrece zilele păscând liniştită în zona din spate, înspre smârcurile unui fost lac.
Cabalina, care are aproximativ trei ani, a ajuns aici după ce a fost lovită de o maşină, într-un accident rutier. Foştii stăpâni nu s-au îndurat să o ducă la abator, să fie tăiată, deşi nu mai este bună de muncă, aşa că au dus-o la adăpost, unde, de bine de rău, i s-a amenajat un loc al ei. „Am şi făcut aprovizionarea cu fân pentru iarnă, să avem cu ce să-i asigurăm mâncarea”, spune doctorul Rusu, care a îngrijit iapa rănită.