S-au născut în familii sărace de români, de romi sau în familii mixte (români – romi), care trăiesc din alocaţiile de stat, sau, mai rău, din pensiile copiilor cu handicap. În cel mai fericit caz, unii dintre aceşti minori urmează opt clase, după care, la fel ca şi părinţii lor, îşi continuă viaţa în sărăcie, fără să ştie o meserie, fără să aibă un venit.
Condamnaţi la analfabetism
Ileana Anişoara Răscol are 27 de ani şi cinci copii. Cel mai mare dintre minori are nouă ani, dar, după cum ne-a povestit femeia, din lipsa banilor nu l-a trimis la şcoală până acum. Următorul copil, Sabina, are şapte ani şi şi-a dorit foarte mult să meargă la şcoală în acest an. Acesta a fost motivul pentru care femeia i-a trimis pe ambii fraţi în clasa I, chiar dacă nu au fost daţi nici o zi la grădiniţă, nu au rechizite, uniforme, nici măcar nu au cu ce să scrie.
Soarta acestor micuţi este aproape pecetluită: pentru că nu au cu ce să le cumpere haine şi caiete, părinţii acestor şcolari îi vor retrage de la cursuri. Absenţele se vor aduna în catalog şi vor abandona şcoala înainte de a învăţa măcar să scrie şi să citească.
Femeia mai are trei copii, doi băieţi gemeni în vârstă de cinci ani şi o fetiţă – Irina, de doar doi anişori. Cei doi gemeni ar trebui duşi la grădiniţă, dar sărăcia îi ţine într-o cameră cu pereţii afumaţi, fără jucării, fără o igienă corespunzătoare.
„Eu şi soţul meu, cu care nu sunt cununată, nu avem nici un venit, decât alocaţia copiilor. O vecină mi-a dat o sobă, că altfel aş fi stat în frig cu copiii. Doi dintre copii au strabism şi cataractă congenitală. Soţul mai lucrează cu ziua, dar nu prea este de lucru în sat”, se plânge femeia, care nu ştie să citească.
La 17 ani, nu ştie să citească
La mică distanţă de casa sărăcăcioasă a Anişoarei Răscol şi a celor cinci copii ai ei, am întâlnit-o pe Lăcrămioara Solomon, o femeie de 33 de ani, care are doi copii, unul de 17 ani, celălalt în vârstă de un an şi opt luni. Dacă Bogdan, băieţelul cel mic, cu ochi albaştri, frumuşel şi vioi, ar putea să mai aibă o şansă la învăţătură, peste patru, cinci ani, cel mai mare băiat, Vasile, în vârstă de 17 ani, este, aproape de vârsta maturităţii, analfabet. Abia dacă ştie câteva litere, pentru că a fost retras de la şcoală, tot din cauza sărăciei, după primele săptămâni din clasa I.
N-a apucat să înveţe abecedarul şi părinţii lui au hotărât să-l ţină acasă. Vasile ne-a spus că ar vrea să mai aibă o şansă de a merge la şcoală, să înveţe să citească. Din păcate, părinţii lui i-au rupt drumul către educaţie. Fără curent electric, cu excepţia perioadelor în care mai „trag” un fir de la vecini (părinţii Lăcrămioarei), aceşti oameni dorm printre mormane de pământ şi lut, provenite de la o sobă veche şi stricată.
Disperare
Cazul Adrianei Solomon, fetiţa în vârstă de cinci ani, din comuna Ciprian Porumbescu, care nu vede şi nu poate merge, l-am mai prezentat în paginile cotidianului Monitorul de Suceava. Au fost mulţi oameni care i-au sărit în ajutor fetiţei şi mamei acesteia, Elena Solomon, care a bătut la toate uşile pentru a-şi salva copilul. Tuturor celor care i-au fost alături, le mulţumeşte. I-au fost de mare ajutor, însă necazul ei parcă nu are sfârşit.
La cinci ani, fetiţa nu are mai mult de 15 kilograme şi abia zăreşte cu un ochişor, operat de trei ori până acum. În disperarea ei, mama fetiţei, care mai are patru copii minori, i-a cumpărat Adrianei papuci ortopedici de 250 de lei, deşi fetiţa nici nu poate să se ţină în picioare, muşchii membrelor inferioare fiind aproape atrofiaţi.
Mama micuţei face eforturi mari să o ţină pe fetiţă în viaţă, hrănind-o cu lapte praf de cea mai bună calitate (două cutii pe săptămână, la 45 de lei cutia), cereale (două cutii pe săptămână, 28 de lei cutia), concentrat de carne de pasăre pentru copii (8 lei cutia). Deşi nu i se dau mari şanse Adrianei, părinţii micuţei se agaţă de orice speranţă. Nu vor să se despartă de fetiţă, mai ales că mama copilei primeşte o pensie, cu care hrăneşte şapte suflete.
Sacrificiu
Din păcate, ceilalţi patru fraţi ai Adrianei sunt lăsaţi de părinţi pe planul secund. Pentru că banii nu ajung nici măcar pentru tratamentul mezinei, una dintre fiice a făcut doar opt clase, după care a abandonat şcoala. Un alt copil al familiei, bolnav de epilepsie, lipseşte mult de la şcoală, din cauza crizelor. Celelalte două fetiţe, din clasele a V-a şi a VII-a, nu au rechizite, ghiozdane, haine groase de iarnă.
Copiii acestor familii din Ciprian Porumbescu au nevoie de ajutor pentru a merge la şcoală. Pot fi găsiţi în fiecare zi în bojdeucile lor sărăcăcioase, din Ciprian Porumbescu. V-ar spune mulţumesc, dacă le-aţi duce un caiet, un ghiozdan, încălţăminte de iarnă sau nişte mâncare.
(23 sep 2008, 12:15:56