A fost 10 zile în comă profundă. Timp de o lună şi jumătate nu a ştiut că trăieşte, iar de câteva luni face recuperare şi încearcă să-şi reia viaţa normală. Aceasta este, pe scurt, povestea lui Robert Marian, directorul Casei Judeţene de Pensii Suceava, omul care a reuşit să învingă moartea după teribilul accident în care a fost implicat în seara de 12 februarie 2008.

 

„Am fost la graniţa dintre viaţă şi moarte, dar Dumnezeu m-a ajutat să trăiesc”. Este declaraţia unui om care a fost foarte aproape de tărâmul despre care cei mai mulţi dintre noi ne gândim cu frică, locul de unde nimeni nu s-a întors vreodată. La cei 37 de ani ai săi, Robert Marian a reuşit să iasă învingător din teribila înfruntare cu propria-i viaţă.

Acum s-a întors acasă, la soţie şi cele două fetiţe, şi se pregăteşte intens pentru a-şi relua activitatea în sânul societăţii care l-a ajutat când a avut nevoie cel mai mult.

Robert ştie acest lucru şi primul gând a fost să le mulţumească tuturor celor care i-au fost alături în momentul de cumpănă din februarie.

„Fără ei, cei care s-au străduit să mă ajute, poate nu mai discutam acum. Ţin să le mulţumesc celor din administraţia locală, medicilor, colegilor de serviciu şi de partid, rudelor, prietenilor, cunoştinţelor, dar şi tuturor celor care mi-au fost alături, chiar şi cu gândul. Nu am avut timp să le mulţumesc personal, dar sper ca mesajul meu să ajungă la toată lumea”, a mărturisit Robert Marian.

 

Nu-şi aminteşte nimic

Despre accidentul care îl va marca tot restul vieţii nu îşi aduce aminte absolut nimic. Abia când a revenit acasă, la Suceava, i-a cerut soţiei să-i arate maşina în care era în momentul impactului şi să-i dea mai multe detalii despre acea zi de 12 februarie.

„Nu mai ştiam nimic despre acea zi, aşa că am insistat să văd fotografiile. Mi-am dat seama că eram cu Logan-ul de serviciu, dar nu ştiu în ce scop mă aflam la Auto Mitric (n.r. - locul de unde Robert Marian ieşea cu maşina în drumul european 85). După cum arăta maşina cred că doar Dumnezeu m-a ţinut în viaţă. Am mai văzut la ştiri, la televiziuni, maşini ca cea în care mă aflam eu, şi puţini au supravieţuit”, a spus Robert Marian.

 

„Verdele pe care l-am văzut după accident mi-a dat senzaţia de viaţă”

Pentru Robert Marian, timpul şi-a pierdut noţiunea în multele zile petrecute în spital. Prima ieşire din clădirea Spitalului Bagdasar Arseni avea să-i umple sufletul.

„Verdele pe care l-am văzut la prima ieşire mi-a dat senzaţia de viaţă, viaţă pe care am câştigat-o şi eu”, a mărturisit Robert, mai ales că medicii de la Bucureşti nu-i garantau că va supravieţui, ci îi răspundeau „Cum o vrea Dumnezeu”.

„Trecerea de la timp mohorât şi seară, la iarbă verde şi căldură, de la momentul accidentului şi la primele clipe când am putut respira din nou aer curat, au fost exact ca şi cum am trecut de la moarte la viaţă. A fost un sentiment extrem de plăcut şi de ciudat, în acelaşi timp”, şi-a amintit directorul Casei Judeţene de Pensii Suceava.

 

Fetiţa de 4 ani a vrut să-l ajute să meargă

Un alt moment mişcător avea să fie la Techirghiol, acolo unde Robert a mers pentru a urma mai multe şedinţe de recuperare. După câteva luni de despărţire şi-a revăzut cele două fetiţe, Sara, de 4 ani, şi Ioana, de 8 ani.

Dacă fiica cea mare ştia câte puţin despre suferinţa tatălui ei şi l-a încurajat, Sara a vrut să-l ajute.

„M-a văzut că nu mă pot mişca şi mi-a spus: „Nu-i nimic tati, te ajut eu să mergi”. M-a mişcat gestul ei şi mă bucur că am reuşit să trec peste acest moment dificil şi să mă întorc acasă, lângă cele două comori ale mele şi lângă soţia care mi-a fost mereu alături”, a mărturisit Robert Marian.

 

Lungul drum al recuperării

Lipsa activităţii fizice o perioadă îndelungată şi-a pus din plin amprenta asupra stării de sănătate a lui Robert Marian. Cheia revenirii erau exerciţiile de recuperare.

“La început am făcut recuperare la Spitalul din Bucureşti. Mie nu-mi place să merg cu bicicleta, dar în câteva săptămâni am pedalat cât nu am făcut-o în toată viaţa”, a spus Robert Marian.

Programul de recuperare a continuat la Techirghiol, timp de o lună, iar de câteva săptămâni s-a întors acasă şi ajutat de un kinetoterapeut îşi continuă lupta cu propriul organism.

“Am 7 luni de când a fost accidentul. Lucrurile merg spre bine şi sper ca în cel mai scurt timp să mă pot deplasa normal. Aştept să revin şi la serviciu, şi am început să mă pun la punct cu tot ce înseamnă legislaţie”, a precizat directorul Casei Judeţene de Pensii Suceava.

 

Filmul accidentului

Accidentul care le-a provocat atâta durere lui Robert Marian şi familiei sale s-a petrecut în seara zilei de 12 februarie 2008. Robert se afla la volanul maşinii de serviciu, o Dacia Logan, şi când a ieşit din curtea firmei Auto Mitric a fost lovit în plin de un Seat Leon, care circula dinspre Fălticeni spre Suceava. Impactul a fost deosebit de violent, iar Robert Marian, care nu purta centură de siguranţă, a fost proiectat în geamul portierei din dreapta faţă. A fost scos de acolo de echipajele de la descarcerare şi dus la Spitalul Judeţean Suceava. Pentru că starea sa era extrem de gravă, în aceeaşi seară a fost transportat cu un avion militar la Bucureşti, la Spitalul Bagdasar Arseni.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Robert Marian, omul care a învins moartea.

Comentarii