Până şi cei care nu îi cunoşteau pe tinerii decedaţi au vărsat o lacrimă, gândindu-se că în locul lor putea fi foarte bine o cunoştinţă, cineva apropiat sau chiar o rudă.
La Iaslovăţ, aproximativ 70% din tinerii din comună au luat drumul străinătăţii, pentru a-şi asigura un trai mai bun lor şi familiilor lor.
În ultimii ani, pe uliţele din comună au apărut maşini noi, aduse din străinătate, iar casele bătrâneşti au fost înlocuite în mare parte de vile şi construcţii moderne.
Din păcate, pentru cei patru tineri, planurile lor s-au sfârşit brusc. Şi cât se poate de tragic.
Au lăsat în urmă părinţi, fraţi şi surori paralizaţi de durere.
„A schimbat de două ori ziua în care trebuia să plece”
În comuna Iaslovăţ, familiile celor patru tineri locuiesc destul de aproape una de cealaltă, pe acelaşi drum.
Poarta familiei Şorea e larg deschisă. La câţiva metri, sora şi tatăl lui Nicolae (26 de ani), unul dintre tinerii morţi în accident. Au ochii în lacrimi şi vorbesc cu greu despre nenorocirea prin care trec. Nicolae plecase la muncă în străinătate în urmă cu aproape cinci ani şi îşi găsise o slujbă bună tocmai în Londra, în domeniul construcţiilor.
Când a plecat pentru prima dată, îşi aminteşte Ion Şorea, tatăl său, visa să strângă bani, să-şi facă o casă şi să-şi poată întemeia şi el o familie, căreia să nu-i lipsească nimic.
„A muncit din greu. Răbda de foame de multe ori, acolo, în străinătate, numai să strângă bani”, izbucneşte în plâns bărbatul.
Mai la deal de casa părinţilor săi, din banii strânşi în străinătate, Nicolae Şorea şi-a ridicat o casă frumoasă, „aşa cum îşi dorea el”. „N-a mai apucat săracul să locuiască în ea...”, e înlemnită de durere o soră de-a tânărului.
Nicolae Şorea se întorsese la Iaslovăţ pe la jumătatea lunii august.
„Venea la câteva luni acasă. Le aducea dulciuri nepoţilor, fel de fel de maşinuţe, tare mult iubea copiii... Era un băiat cuminte, nu făcea niciodată probleme. A muncit în străinătate şi a strâns cât doi... Acum îl aduc acasă în sicriu”.
Rudele lui Nicolae povestesc că, în ultimele zile de concediu, înainte a se porni iar spre Marea Britanie, tânărul era abătut şi nu prea vorbea cu nimeni. „O fi presimţit ceva... A schimbat de două ori ziua în care trebuia să plece”, priveşte în gol bătrânul său tată.
„După numele ei, am umplut curtea de brânduşe...”
În faţa porţii familiei Şorea a apărut şi tatăl Brânduşei Strugari (20 de ani), tânăra care se afla şi ea în maşina făcută zob pe autostrada din Ungaria.
De ani de zile munceşte în Italia, pentru a-şi întreţine soţia şi cei 12 copii pe care îi au împreună. Marţi după-amiază, avea să primească cumplita veste: Brânduşa nu mai e.
„Nu m-a ascultat, i-am spus să stea acasă, că fac eu bani pentru ea”, îşi plânge durerea bărbatul.
Soţia lui Ion Strugari, mama Brânduşei, abia se mai ţine pe picioare. În jurul ei, surorile şi fraţii Brânduşei încearcă să-i aline sfâşietoarea suferinţă.
„După numele ei, am umplut curtea de brânduşe... Vroia să-şi facă banii ei. Era sufletul meu. Semăna foarte mult cu mine şi o iubeam enorm. Sunt distrus...”, era resemnat Ion Strugari.
Cu ultimele puteri mărturiseşte că a vorbit ultima oară cu Brânduşa cu câteva ore înaintea producerii accidentului. Îl sunase aproape de ieşirea din ţară, să-i spună că este bine şi nu are pentru ce să-şi facă griji.
Aveau acelaşi vis
La câteva sute de metri distanţă se află gospodăria familiei Coajă, cea care a pierdut în accidentul de marţi dimineaţă, nu unul, ci doi copii, Ion şi Vasile Coajă, fraţi, în vârstă de 25, respectiv 32 de ani.
Lacrimi şi jale multă şi printre rudele celor doi tineri, care munceau în străinătate de mai mulţi ani.
Ion şi Vasile aveau acelaşi vis: să-şi facă o casă mare, în care să locuiască amândoi, alături de familiile pe care urmau să şi le întemeieze. Amândoi lucraseră ani la rând în Italia, iar dacă Ion îşi găsise în ultimul timp o slujbă în Anglia, pentru Vasile era pentru prima oară când mergea să muncească în Marea Britanie. Drumul lui, şi al fratelui său, s-a sfârşit însă, în Ungaria.
„S-au dus... Nu mai avem ce face de acum. Cuvintele sunt de prisos acum. Erau băieţi tare buni şi nu trebuia să-i rogi de două ori să te ajute cu ceva. Au plătit prea scump preţul unui vieţi mai bune, pe care încercau să şi-o facă cu banii strânşi în străinătate. Nu le era uşor, dar nu se plângeau niciodată”, mărturiseşte unul dintre fraţii celor doi tineri, Petru Coajă.
Anunţaţi după o zi şi jumătate că le-au murit copiii
Cele trei familii îndoliate încearcă acum să găsească o maşină mare de transport funerar, pentru a aduce acasă, împreună, toate cele patru sicrie cu trupurile neînsufleţite ale copiilor lor.
Au câteva numere de telefon de la Ambasadă şi atât.
Din Ungaria, li s-a comunicat că, cel puţin până ieri după-amiază, legiştii nu făcuseră necropsiile cadavrelor celor patru tineri, deci nu puteau fi încă ridicate de la morga la care au fost depuse.
De neînţeles este şi întârzierea cu care rudele celor patru suceveni au fost anunţate despre accident.
Deşi nefericitul eveniment s-a petrecut marţi dimineaţă, în jurul orei 5.30, Ministerul Afacerilor Externe a trimis abia miercuri după-amiază, la Suceava, datele de stare civilă ale celor patru tineri decedaţi, tot atunci fiind anunţate şi familiile lor.
Familii distruse, într-o fracţiune de secundă
Marţi dimineaţă, în apropierea localităţii Albertirsa, maşina în care se aflau cei patru suceveni, un autoturism Rover, a părăsit banda sa de mers, a intrat pe constrasens şi s-a izbit frontal într-un autocamion, cu numere de Ungaria.
Poliţiştii ungari cred că şoferul (Ion Coajă), doborât de oboseală, ar fi aţipit la volan.
Impactul a fost nimicitor, cei patru tineri decedând pe loc.
Echipele de salvare au recuperat cadavrele împrăştiate pe o raza de câteva zeci de metri.
( 5 sep 2008, 11:21:49