Unul dintre puţinii oameni de afaceri suceveni care au rezistat pe piaţă neîntrerupt din 1990 încoace este Philip Rozopol, care şi-a început drumul în acest domeniu vânzând roşii, ardei şi vinete în piaţa din Suceava. Unic copil al celebrilor doctori Rozopol, Philip n-a manifestat înclinaţii pentru profesia părinţilor săi şi s-a orientat spre mai prozaica horticultură.Un deceniu a lucrat la Intreprinderea de Legume si Fructe. Decembrie 1989 l-a transformat pe Philip în şomer. „La Revoluţie eram într-un birou şi mă uitam pe geam. Pe la CAP-uri, de unde făceam noi achiziţia de legume, erau toţi cu parii. Un coleg de la Comercial a constatat atunci sec că am rămas fără serviciu. M-am reintors la fermă, la sere, unde ne-au dat în mână un contract de închiriere. În calitate de cap de familie, trebuia să asigur existenţa familiei, a soţiei şi fiicei mele. Atunci am făcut primul credit din viaţa mea, de 60.000 de lei”, îşi aminteşte Philip. A girat cu televizorul lui şi cu cel al doctorului, care nu a luat niciodată bani cu împrumut şi care, deşi a privit cu rezervă cum unicul său fiu păşeşte în capitalism, l-a susţinut şi nu a încercat să-l oprească.
„În 1990 ne-am apucat de produs legume. Noi le cultivam, noi le vindeam. Am început cu ceapă şi ridichi, asta a fost prima producţie, pe care le-am vândut în piaţă la Rădăuţi. Acolo e cea mai scumpă piaţă. Mergea bine şi la Botoşani, apoi am vândut în piaţa din Suceava şi în Burdujeni. În a doua parte a verii, un prieten, Ioan Pavel, şi el un om de afaceri de succes astăzi, a venit cu ideea pepenilor. Ne-a plăcut. Pavel a devenit antreprenor general, stătea în sud şi ne trimitea pepenii, iar noi îi vindeam la Suceava. Tot cu Pavel am descoperit mărfurile anilor 90: Bonibon, Sprite la doză şi bere la doză. Era o foame de mărfuri de import fantastică”, spune acum Philip.
De la ridichi la Bonibon
Afacerea cu legume şi Bonibon a mers foarte bine, până la sfârşitul campaniei agricole reuşind să returneze creditul.
L-am întrebat pe Philip cum au reacţionat părinţii lui când îl vedeau că merge să vândă legume în piaţă. „Foarte bine, n-au spus niciodată nimic”, răspunde el.
Tatăl lui, doctorul Gheorghe Rozopol, avea repere morale solide şi aprecia munca la adevărata valoare, indiferent de locul în care era desfăşurată. După ’90, bătrânul doctor s-a ţinut departe de frământările politice şi s-a rezumat la a-şi încuraja tacit fiul să răzbată în hăţişul afacerilor.
„Tot în 1990, m-am gândit eu că aş fi atât de deştept încât să vând pesticide. Am aplicat la cel mai mare concern care era prezent pe piaţa românească şi evident că atunci nu am reuşit. Nu aveam nici un fel de experienţă şi ştiam 350 de cuvinte în limba engleză”, povesteşte amuzat Philip Rozopol. A pus mâna pe carte şi, în 1991, a încercat din nou marea multinaţionalelor, de data aceasta în domeniul distribuţiei de medicamente. A reuşit şi a început să urce spre succes, de la agent de vânzări până la director naţional de vânzări şi director general.
În anul 2000, a fost primul om de afaceri român care a intrat pe piaţa incinerării deşeurilor, iar astăzi a dezvoltat această afacere la standarde ridicate, conform reglementărilor impuse de Uniunea Europeană.
„Tata a fost medic pe front, a făcut puşcărie politică şi a mers mai departe. Eu cum să abandonez?”
La 54 de ani, după 18 ani de prezenţă neîntreruptă în lumea afacerilor, are firme în domeniul distribuţiei de medicamente, în agricultură, autoturisme şi motociclete, gestionarea deşeurilor şi imobiliare. Spune că singura afacere pe care a făcut-o cu statul a fost doar pe relaţia cu spitalele, pe distribuţie de medicamente şi incinerare deşeuri. „N-am făcut afaceri în care au existat bani negri. La mine totul a fost la vedere”, afirmă Philip.
În fiecare an şi-a ales „un obiectiv de sponsorizat”, în domeniul social şi în sport, dar asupra acestui capitol manifestă discreţie maximă. Munceşte în continuare 12-14 ore pe zi, „dar nu reuşesc să încep înainte de ora 9.00”, are circa 140 de angajaţi, dintre care unii lucrează cu familia Rozopol de 15-18 de ani. Uneori a fost tentat să vândă tot şi să lucreze pentru altcineva considerând că e mai comod să aibă altul grijă de tine, dar susţinerea de care s-a bucurat din partea Violetei, soţia lui, şi gândul la tatăl şi bunicul său i-au dat putere să meargă mai departe.
„Bunicul căra cu spatele saci în port la Cetate, în Dolj. Tata a fost exmatriculat în anul I din toate facultăţile din Bucureşti pentru că a luat apărarea unei colege evreice, a fost medic pe front până în 1944, a făcut puşcărie cinci ani, la Canal, la Jilava şi la Aiud. A ieşit şi a mers mai departe, a fost medic, a adus pe lume mii de copii. Eu cum să abandonez?”, spune Philip Rozopol.
Realizat în afaceri şi familial, din acest an vrea să facă şi politică activă. Va candida din partea PNL pentru un mandat de deputat în Colegiul Gura Humorului - Câmpulung Moldovenesc şi este încrezător că va câştiga.
( 5 sep 2008, 11:36:42
M-am bucurat ca in sfarsit citesc un articol pozitiv despre un om care poate fi dat ca exemplu.
Dar de fapt este un articol platit pentru ca de' ... suntem deja in campanie electorala.
Trist, dar asta e mentalitatea romaneasca.