Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Fie că au rămas în grija bunicilor sau a rudelor până la gradul IV, copiii „stranierilor” sau ai „euronavetiştilor” suferă de depresii şi ajung la psiholog. Cei mai mulţi se izolează şi nu mai comunică cu părinţii, atunci când aceştia se întorc pentru câteva zile de concediu în ţară. Alţi
copii dau dovadă de labilitate emoţională, vulnerabilitate, teamă, frustrare, izolare şi au tentative de suicid.
Aceste sentimente contradictorii îi determină pe minori să lipsească de la şcoală sau chiar să abandoneze cursurile, deşi unii dintre ei au calculator, telefon mobil şi bani de buzunar la orice oră. Tot mai mult se discută de orientarea acestor copii către „găşti de cartier”.
Idealiza relaţia cu tatăl
Florentina are nouă ani. De la vârsta de doi ani, părinţii ei au plecat la muncă în Italia şi fetiţa a rămas în grija bunicii şi a surorii tatălui.
În fiecare an, Florentina era vizitată de părinţii ei, care pentru câteva săptămâni îşi petreceau concediul în ţară.
Fetiţa aştepta cu nerăbdare fiecare vacanţă petrecută împreună cu părinţii.
Pentru că nu avea o prezenţă masculină (tată, bunic) în preajmă, când se întâlnea cu tatăl ei era o adevărată explozie de bucurie, se ţinea „scai” de el, idealiza relaţia sa cu tatăl, neglijând-o pe mamă, bunică şi mătuşă.
Pentru că li s-a părut că fetiţa are un comportament oarecum diferit în ultimii ani, părinţii au hotărât să o ia cu ei în străinătate. Din nou bucurie, din nou pregătiri, visuri, speranţe.
„Părinţii au început consilierea fetiţei înainte de a pleca în străinătate. Fetiţa visa doar la plecare, nu o mai interesa mai nimic din ce trăia aici, alături de bunică, mătuşă, colegii de şcoală. Din păcate, fetiţa nu s-a adaptat la condiţiile din ţara unde lucrau părinţii ei. A fost înscrisă la şcoală, dar Florentina nu reuşea să înveţe limba străină, să se înţeleagă cu colegii. Plângea în fiecare zi, era mereu în conflict cu colegii, a suferit un şoc cultural de adaptare”, ne-a povestit psihologul Ecaterina Pelinari.
Chiar şi copiii născuţi în străinătate şi crescuţi acolo sunt derutaţi în primii ani de viaţă. Ei învaţă cuvinte în limba ţării respective, dar şi în limba română. Sunt derutaţi exact atunci când informaţiile ar trebui să se sedimenteze.
A transformat dragostea în ură
După doar două luni de şedere în Italia, părinţii au decis să o aducă pe Florentina din nou acasă, unde să fie crescută în continuare de bunică şi mătuşă. Nici acasă nu i-a fost bine. Nu comunica, făcea crize, nimic nu-i mai plăcea şi încerca să se răzbune pe toată lumea. Nici şcoala nu o mai interesa.
Deşi este un copil inteligent, nu are performanţe deosebite la şcoală, pentru că este mereu nemulţumită, mereu tristă şi nu se poate concentra. Părinţii Florentinei au fost nevoiţi să plece din nou la muncă în străinătate.
Florentina mai are o surioară, dar aceasta s-a născut şi creşte în Italia.
În prezent, Florentina face crize de furie, suferă foarte mult şi are nevoie de un neuro-psihiatru. Specialiştii spun că fetiţa necesită un tratament medicamentos şi consiliere psihologică de durată.
„Nici nu ştiţi cât de mult suferă un copil! El se învinovăţeşte şi nu se poate exprima. Fetiţa are tulburări specifice copiilor, care trebuie rezolvate cât mai repede, până nu este prea târziu. La vârsta adolescenţei este cu mult mai greu, pentru că adolescenţii care au rămas acasă singuri, după plecarea părinţilor la muncă în străinătate, nu lasă pe nimeni să-i ajute. Cred că se pot descurca singuri, dar nu este adevărat”, ne-a mai explicat psihologul Pelinari.
Din păcate, Florentina a transformat iubirea în ură şi încrederea în neîncredere.
Are un comportamente deviant, agresiv, uneori, şi nu reuşeşte să-şi găsească liniştea. Sunt mulţi copii în situaţia ei, care sunt duşi la psiholog o perioadă, cât părinţii sunt în ţară, după care întrerup consilierea.
„Este greu să reiei şedinţele în anul următor”, este de părere psihologul. În acest fel, copiii sunt derutaţi, îşi pierd încrederea, nu vor să vorbească despre problemele cu care se confruntă.
Lăsat în grija unui „tată” bolnav psihic
Sunt şi cazuri fericite, când o parte dintre copiii „euronavetiştilor” rămân în grija bunicilor, de care sunt foarte ataşaţi. În aceste cazuri, părinţii sunt consideraţi de propriii copii nişte străini, iar „mami” şi „tati” sunt bunicii care îi cresc şi îngrijesc. Sunt şi cazuri în care copiii sunt lăsaţi de către părinţi în grija unor persoane străine şi iresponsabile.
Este şi cazul lui Andrei, un băieţel în vârstă de zece ani, care a rămas în grija unui „străin”, după plecarea mamei sale în străinătate.
„Părinţii lui Andrei au divorţat, iar mama copilului s-a recăsătorit. Imediat după căsătorie, mama băiatului a plecat la muncă în Spania, şi şi-a lăsat copilul în grija noului soţ, bolnav psihic”, ne-a prezentat povestea lui Andrei, Nicoleta Daneliuc, expert superior la compartimentul rezidenţial pentru copii cu dizabilităţi din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava.
Pentru că tatăl adoptiv îi vorbea urât copilului şi îl neglija, Protecţia Copilului a intervenit în acest caz. După mai multe şedinţe de consiliere psihologică, atât a copilului, cât şi a tatălui natural, care a fost chemat la Direcţia de Asistenţă Socială pentru a veni în sprijinul băiatului aflat în situaţie de risc, Andrei a fost încredinţat tatălui.
În grija statului, după multe traume
O soluţie pentru copiii care sunt lăsaţi de izbelişte de părinţii plecaţi la muncă în străinătate este instituţionalizarea.
Conform legii, părinţii care pleacă la muncă în străinătate „au obligaţia de a anunţa serviciul social al primăriei unde-şi au domiciliul cu privire la soarta copiilor lor - în grija cui au fost lăsaţi, pentru ca situaţia acestora să poată fi monitorizată”. Nu se întâmplă aşa.
Copiii ajung în grija statului, de obicei, după ce trec prin nişte traume grave, din cauza lipsei afectivităţii părinţilor.
„Cu cât copilul este mai mic, trauma este mai mare. Unii se izolează, nu vor să comunice, alţii, dimpotrivă, recurg la o altfel de răzbunare: cheltuiesc banii pe care părinţii îi trimit în ţară, nu mai ascultă de nimeni, sunt răzvrătiţi, au un comportament deviant. Se simt marginalizaţi. Nu au protecţia părinţilor. Când se observă un astfel de comportament la copii, este bine ca părinţii să apeleze la consilierul şcolar, la un psiholog din cadrul Direcţiei de Protecţie a Copilului sau la un specialist dintr-un cabinet de consiliere psihologică”, a explicat Nicoleta Daneliuc.
Peste 12 mii de copii, lăsaţi de „stranieri” acasă
În judeţul Suceava, statisticile arată că sunt 12.385 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. 4.116 de copii au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, 7.287 au un singur părinte plecat la muncă peste hotare, iar 982 de copii au părinte unic susţinător plecat la muncă în străinătate. 303 copii au fost lăsaţi de către părinţi în îngrijirea vecinilor sau a cunoştinţelor.
Dintre cei 12.386 de copii ai „stranierilor” lăsaţi acasă, cei mai mulţi - 3.319 au vârsta cuprinsă între 10 şi 13 ani, urmaţi de cei cu vârsta cuprinsă între 14-17 ani (3.057), între 3-6 ani (2.203), între un an şi doi ani (953) şi copii care nu au împlinit încă un an – 155.
Consiliere psihologică gratuită
Fiecare copil are posibilitatea să meargă cel puţin o dată pe lună la psiholog gratuit, şedinţa la cabinetul de psihologie fiind decontată de către Casa de Asigurări de Sănătate Suceava.
Părinţii copiilor care au nevoie de consiliere psihologică au obligaţia să ceară o trimitere de la mediul de familie, după care pot să se adreseze cabinetelor de psihologie din cadrul policlinicilor.
O soluţie pentru aceşti copii ai „stranierilor”, dar nu numai, o constituie şi serviciile oferite de specialiştii Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava. Psihologii pot fi găsiţi fie la sediul DGASPC Suceava (b-dul George Enescu, nr. 16), fie apelând următoarele numerele de telefon: 0330/401067 sau 0330/401188.
(25 aug 2008, 11:40:54