Printează articolul
Trimite e-mail
Printre zecile de mii de familii de suceveni care au trăit cu sufletul la gură în ultima săptămână, îngrozite de potopul ce înghiţea de la o zi la alta judeţul, s-au numărat şi cele ale sutelor de pompieri şi jandarmi trimişi în mijlocul puhoaielor, în sprijinul sinistraţilor.
Mulţi dintre tinerii în uniforme care au primit ordin să salveze vieţi din calea puhoaielor erau la prima intervenţie de acest gen. Erau încrezători, totuşi, pentru că aveau lângă ei colegi care trecuseră prin prăpădul de la Arbore, de acum doi ani.
Pompieri în stare de şoc, după ce-au văzut moartea cu ochii
Faptul că se aflau în faţa unei misiuni extraordinar de dificile, cu riscuri la care mulţi dintre ei nici măcar nu se gândiseră că vor avea de a face atunci când s-au înrolat în rândurile Jandarmeriei sau cele ale Pompierilor, avea să fie confirmat chiar de la primele ore ale dezastrului ce avea să pună stăpânire peste judeţ.
În noaptea de miercuri spre joi, atunci când cerul s-a rupt deasupra judeţului, mai mulţi pompieri din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Suceava au fost la un pas de moarte.
Trimişi cu un autocamion să decolmateze un podeţ din zona Valea Seacă a municipiului Câmpulung Moldovenesc, pompierii respectivi aveau să vadă moartea cu ochii.
În timp ce racordau o motopompă, au observat că puhoaiele smulseseră cu totul un garaj şi veneau direct înspre ei. Au reuşit să fugă şi să scape din calea viiturii, cu excepţia comandatului de echipaj şi a unui subofiţer, care s-au urcat imediat în autocamion, încercând să-l scoată din calea apelor furioase ale pârâului Valea Seacă.
O maşină luată de puhoaie a fost băgată pur şi simplu sub autocamionul pompierilor, care s-a răsturnat şi a fost înghiţit de ape.
„L-a dus aproximativ un kilometru şi jumătate în aval... oamenii spuneau că se mai vedea doar girofarul... în rest, era înghiţit de apă... şoferul şi comandatul de echipaj au ieşit pe turela cabinei. Ofiţerul a sărit pe un mal şi s-a ţinut de un gard, iar subofiţerul s-a prins de o răchită care era dusă de ape la vale... norocul său a fost că a ajuns sub geamul unei case, fiind tras de oameni înăuntru”, mărturiseşte căpitanul Dan Baltaru, din cadrul ISU Suceava.
Ofiţerul povesteşte că cei doi pompieri erau în stare de şoc. Subofiţerul salvat în ultima clipă era aproape inconştient.
„De când a venit viitura şi a sărit de pe cabina autocamionului nu mai ştie nimic... tot ce ţine minte e că s-a trezit în casă la un om... atât...”, completează căpitanul Baltaru.
Şi el, ca şi mulţi alţi pompieri ai ISU Suceava, au fost mereu în prima linie. Au văzut oameni căţăraţi în copaci, în podurile caselor, pe acoperişuri, oameni pentru care ei erau singura speranţă.
„M-a impresionat imaginea unei bătrâne care stătea pe ochiul de geam din podul casei şi plângea... 'Căsuţa mea, casuţa mea'... Colegii mei au salvat copii, femei, bătrâni... unii erau imobilizaţi la pat sau abia se puteau mişca. Apa era până la geamuri, poate şi mai mult”, rememorează căpitanul.
„Nu te mai gândeşti în acele momente la viaţa ta”
Sergentul major Adrian Haucă are 28 de ani şi, de aproape un an şi jumătate, s-a angajat la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Suceava.
Deşi habar nu are să înoate, a fost unul dintre jandarmii care au trecut prin apele învolburate şi au evacuat oameni din zona Vicov.
Îşi aminteşte că, la un moment dat, apa era atât de mare, încât, la cei 1,90 metri ai lui, îi ajungea până la gât.
„În zona aia nu ne puteam băga cu barca, că erau curenţi foarte puternici... am mers aşa, cu grijă... nu te mai gândeşti în acele momente la viaţa ta... vrei doar să ajuţi, să-ţi faci meseria”, se destăinuieşte Adrian.
Tânărul subofiţer mărturiseşte că, în puţinele momente în care s-a putut odihni, şi-a sunat mama să-i spună că e bine şi să nu-şi facă griji.
Pentru jandarmul Haucă, dar şi pentru mulţi dintre colegii săi, săptămâna trecută au fost nopţi albe, nopţi în care s-au rugat toţi să ajungă teferi acasă şi să se oprească odată potopul ce s-a abătut asupra judeţului.
„Nu ştiu dacă voi putea uita vreodată acele imagini şocante”
Căpitan Doru Ciubotariu (35 de ani) a făcut parte din grupa de jandarmi trimisă la Ţibeni, să-i evacueze pe săteni din calea celei de-a doua viituri ce avea să se reverse peste satul lor.
A rămas impresionat de solidaritatea sătenilor ale căror case nu au fost afectate de inundaţii şi care au sărit cu mic cu mare să-i ajute pe sinistraţi.
“Au fost şi oameni care au refuzat să-şi părăsească locuinţele. Erau şi bătrâni, familii cu copii mici, care aveau neapărat nevoie de ajutor… i-am dus sus, pe un deal, şi am stat împreună cu ei, la foc, până spre dimineaţă… era beznă şi apă. Viitura a venit şi mai mare a doua oară... foarte puţini au mai avut ce salva. Unii oameni, săracii, au refuzat iniţial să-i ajutăm, pentru că se gândeau că trebuie să ne plătească… Nu ştiu dacă voi putea uita vreodată acele imagini şocante”, povesteşte căpitanul Ciubotariu.
Mărturisirile cutremurătoare ale unor eroi
Lucian Ungureanu este comandantul Detaşamentului Mobil al Jandarmeriei şi a fost în mai toate localităţile afectate de inundaţii. Veteran printre mulţi dintre colegii săi, căpitanul Ungureanu a avut şi el o cumpănă: „Era o casă la Straja, în care rămăseseră izolate trei persoane... aveam de parcurs până la ele cam 100 de metri. Apa era până aproape de piept, curenţii foarte puternici, ziceai că-i Dunărea. Am plecat şase oameni cu o barcă... când am ajuns în dreptul lor, însă, apa ne-a răsturnat barca... am pierdut veste de salvare şi mai multe. Abia am ieşit, ne-au tras cu sfoara la mal...”.
Fiecare dintre sutele de pompieri şi jandarmi care au intervenit la misiunile de salvare a populaţiei din calea puhoaielor are mărturisiri cutremurătoare.
Sunt poveştile lor, pe care le vor mărturisi rudelor şi prietenilor, cei pentru care ei sunt adevăraţi eroi.
(29 iul 2008, 11:20:37
Sper ca toti cei care comenteaza aiurea pe forumurile monitorului, sa aiba decenta si bunul simt, macar pe acest articol, sa se abtina de la rautatile clasice.