Nu există statistici şi nu s-au realizat studii ştiinţifice de specialitate cu privire la nivelul, gravitatea şi efectele maltratării prin violenţă (bătaie) a copilului în judeţul Suceava.

Cu toate acestea, nimeni nu se îndoieşte de faptul că bătaia reprezintă încă o metodă „educativă” preferată de către unii părinţi şi chiar, foarte rar, salariaţii ai unor instituţii, angajaţi să se ocupe de creşterea şi educaţia copiilor.

Există mai multe explicaţii pentru această stare de fapt. Una este tradiţia. Cultura populară este plină de „învăţături” şi zicale cu privire la „binefacerile” bătăii: „bătaia este ruptă din rai”, „unde dă tata acolo creşte”, „eu l-am făcut , eu…”, etc.

Altă explicaţie, oferită de psihanalişti, este aceea că agresivitatea este o latură a naturii umane, a omului încă insuficient civilizat, iar copilul, prin neputinţa şi vulnerabilitatea sa, este „obiectul” ideal pe care adultul poate să-şi descarce furia, angoasele, frustrările, nervozitatea, impulsivitatea, proiectând astfel în copil propriile neputinţe.

Mai există şi explicaţia că unii părinţii, foarte ocupaţi, nu au timp suficient pentru a se ocupa de copii şi a le da o bună educaţie prin mijloace „paşnice”, iar atunci, în disperare, aleg calea ce mai simplă şi mai la îndemână de a le corecta şi educa comportamentul în conformitate cu valorile şi aşteptările lor.

Specialiştii au ajuns la concluzia că următoarele sunt principalele caracteristici psihologice ale părinţilor care-şi maltratează copiii:

• imaturitate, impulsivitate;
• izolare socială, complexe;
• stimă de sine redusă;
• obţinere dificilă a satisfacţiei, nefericirea ca stare psihică dominantă;
• frică de a răsfăţa şi recompensa copilul;
• încredere disproporţionată în valoarea educativă a pedepsei;
• incapacitate de a dovedi empatie privind nevoile copilului şi de a răspunde adecvat;
• sechele ale unei copilării nefericite, ei înşişi au cunoscut probabil o formă de maltratare.

 

Bătaia şi abuzul afectează grav dezvoltarea copilului

Nu de puţine ori auzim spunându-se: eu am fost crescut şi educat după metode tradiţionale, inclusiv bătaia, şi uite că am ajuns bine.

Ne întrebăm, însă, cum am putea educa copiii noştri cu metode de zeci sau sute de ani din urmă pentru a forma oameni pentru secolul XXI ?

În trecut se căutau calităţi precum supunerea, disciplina, obedienţa, astăzi se caută persoane creative, dinamice, independente, inventive, productive.

Aceste calităţi nu se cultivă prin bătaie, ci prin punerea în valoare a spontaneităţii, creativităţii şi originalităţii copilului, prin valorificarea aptitudinilor şi talentelor acestuia.

Prin bătaie copilul devine timid, interiorizat, temător, anxios, depresiv, inactiv, îi sunt inhibate manifestările, aptitudinile, talentele. Efectele negative se resimt şi asupra performanţelor şcolare şi prin consecinţă asupra capacităţii sale de a se integra social şi profesional la maturitate.

 

Educaţie prin recompense, nu prin pedepse

Foarte mulţi părinţi sunt reţinuţi în a recompensa copilul pentru fapte pozitive de teama de „a nu-l învăţa rău”, de „a nu şi-o lua în cap”. Se tem că iubirea ar putea fi exploatată de către copil şi că părinţii şi-ar pierde din control, din autoritate.

Ca părinţi ne punem deseori întrebarea : să folosesc mai mult pedeapsa sau recompensa ca metodă de educaţie a copilului ?

Studiile au demonstrat în totalitate că folosirea cu precădere a recompensei în raport cu pedeapsa, a protejării şi iubirii versus neglijare sau agresiune emoţională dă rezultate, statistic vorbind, mult superioare. Prin stimulare şi recompensare, desigur meritate şi cu măsură, copilul capătă o stimă de sine ridicată, dinamism, entuziasm, energie pozitivă.

Mecanismul este simplu: recompensarea unei conduite sau rezultat pozitiv va conduce copilul la tentativa de a repeta aceste conduite pentru a primi şi altă dată recompensa. Prin repetiţie conduita pozitivă se va înscrie în structura de personalitate şi se va permanentiza, devenind trăsătură. Procesul de formare a personalităţii şi comportamentului copilului capătă note pozitive, de dezvoltare armonioasă, dinamică, adaptabilă.

Folosirea în exces a pedepsei, însă, are efecte contrare, nedezvoltare sau personalitate deviantă.

 

Bătaia sporeşte riscul apariţiei tulburărilor de comportament

Comportamentul deviant sau ideaţia suicidară au legătură directă cu maltratarea, bătaia, chiar dacă nu în toate cazurile. Aceste atitudini şi conduite extreme alese de către copil sau adolescent, sunt prezentate de către specialişti ca soluţii disperate pe care copiii le găsesc pentru a-şi reface echilibrul în contextul unor condiţii domestice ostile: neglijare, violenţă, abuz sexual.

Copiii maltrataţi trăiesc zilnic drame, insatisfacţii şi episoade depresive de-a dreptul insuportabile, care, cronicizate, se transformă în atitudini deviante şi tulburări de comportament, ducând în unele cazuri la gânduri suicidare, tentative sau chiar sinucideri.

În aceste cazuri nimeni nu ar putea spune că bătaia este ruptă din…rai ci mai degrabă din …iad.

 

Psiholog Daniel BOLOGA
Psiholog Petru ŞTEFĂROI
Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Bătaia este ruptă din …iad !.

Comentarii