Infernul a venit pentru aproape 200 de oameni din Ţibeni ieri dimineaţă, când unii încă mai dormeau. Unda de viitură venită pe râul Suceava a rupt un dig şi apa a năvălit în casele şi curţile localnicilor. O parte dintre oameni au reuşit să fugă, dar cei mai mulţi nu au mai avut timp decât să se caţere în poduri, pe acoperişuri sau în copaci unde au aşteptat salvarea sau sfârşitul. Mărturiile oamenilor rămaşi captivi în propriile locuinţe sunt de-a dreptul cutremurătoare.

 

„Doamne, Dumnezeule, Doamne, de ce ai trimis potopul pe capul nostru?”.

Ileana Radu are 80 de ani, dar coşmarul prin care a trecut ieri îi depăşeşte putinţa înţelegerii. Bolnavă şi cu mari probleme de deplasare din cauza unei căzături în urma căreia şi-a rupt un picior, femeia plânge aproape fără încetare.

„Ce mă fac, ce mă fac?”, îşi şopteşte singură, uitându-se în gol din maşina unei cunoştinţe.

Clipele de groază pe care le-a trăit ieri dimineaţă îi vin obsedant în minte.

„A fost mai ceva ca în război. Am prins războiul, când au venit ruşii şi ne-am refugiat, dar aşa de rău nu a fost. Toată noaptea m-am rugat, iar dimineaţă, când a venit apa mare, nu ştiu cum m-am căţărat în pod. Măcar dacă aş fi sănătoasă, dar aşa, cu un picior rupt, cum o să mă descurc eu. Nu am mâncat nimic de ieri (n.r. – joi), nu am pe nimeni. Am vrut să o sun pe fata mea, dar nu am mai apucat. Acum nici nu ştiu ce o să fac”, s-a plâns mătuşa Ileana.

Pentru ea, viaţa s-a dovedit mult prea crudă, iar bătrâneţea şi aşa grea i-a fost transformată într-un iad.

Vecina sa, Domnica Sauciuc, este la fel de amărâtă. Pompierii au luat-o din casă doar cu o cutie de medicamente în mână. Restul agoniselii a rămas în ape, acolo unde oamenilor în vârstă li s-au înecat şi speranţele într-o bătrâneţe liniştită.

 

Au plecat din case doar cu ce erau îmbrăcaţi

Dramele se succed cu repeziciune. Fiecare familie are propria ei poveste. Pentru soţii Panaitescu ziua de vineri a fost un adevărat moment de cotitură. Monica Panaitescu îşi aduce aminte că şi-a salvat copiii în ultima clipă.

„A venit soacra mea la mine şi mi-a spus că afară e prăpăd. I-am trezit pe cei mici, i-am urcat în căruţă şi i-am dus la părinţii mei. Împreună cu soţul m-am întors după socri, dar apa crescuse prea mult şi nu am mai putut intra. Am stat pe mal şi ne-am rugat ca echipele de salvatori să ajungă la timp şi să-i scoată teferi”, a spus femeia.

Plecată de acasă doar într-un pulover, Monica Panaitescu trage speranţe că va putea să-şi mai recupereze câte ceva din casa abandonată în mijlocul puhoaielor.

„Am luat doar actele noastre şi ale copiilor. Poate s-o retrage apa să merg să-mi iau vacile şi porcii. Cred că nu s-au înecat”, speră femeia.

 

„Abia am avut timp să fug”

Printre cei care au reuşit să fugă din calea viiturii se numără şi Mihai Petrovici. „Abia am avut timp să fug. Totul s-a întâmplat în câteva minute. Nu am reuşit să iau nimic din casă, nici măcar actele”, a spus bărbatul.

Pe Tatiana Ihnăetescu, viitura nu a găsit-o acasă. Era în spital, la Rădăuţi. Chiar dacă mai trebuia să stea internată, a preferat să-şi rişte sănătatea şi aşa şubredă pentru a fi lângă soţul ei.

„M-a sunat de dimineaţă şi mi-a zis: 'Hai acasă, că-i prăpăd. E inundat tot'. I-am spus domnului doctor că trebuie să-mi dea drumul acasă, că nu am linişte să ştiu că stau în spital şi casa e în ape. E mai rău decât m-am aşteptat să găsesc aici”, a spus femeia.

Se opreşte din vorbit imediat ce vede că pompierii scot o vecină. O identifică imediat. E Domnica Sauciuc, de 74 de ani, o femeie chinuită de boli şi bătrâneţe.

Epuizată de orice vlagă, Domnica Sauciuc este coborâtă în siguranţă de pompieri. Când simte pământul sub picioare are doar puterea să le mulţumească celor care au scos-o din infern. La câţiva metri, un pompier trece ducând în spate un bărbat cu un handicap major la un picior, dar şi cu probleme de vorbire.

„Mulţumesc, mulţumesc”, reuşeşte să spună bărbatul, după care îi strânge mâna recunoscător celui care l-a salvat. Sunt cuvinte şi gesturi care fac mai mult decât orice recompensă din lume.  

 

„Am scăpat acum, dar la noapte ce vom face?”

Alungaţi din case de viitură şi fără nici un sprijin, sinistraţii din Ţibeni par la mâna hazardului. Elisabeta Ignătescu sintetizează temerea ei şi a celorlalţi vecini: „Am scăpat acum, dar la noapte ce vom face? Pompierii ne-au spus că e din nou avertizare. Eu şi soţul o să ne descurcăm cumva. Griji îmi fac pentru mama şi sora mea. Sunt bolnave şi cu probleme şi nu ştiu unde o să stea. Poate că ne-o ajuta cineva”.

Departe de ape şi-a dus copiii şi familia Tomşa.

„Nora mea locuieşte cu trei copii mici chiar acolo unde a venit apa mare. Ne-a sunat de două ori să ne ceară ajutorul, dar apoi telefonul nu a mai funcţionat. Ne-am speriat tare şi am stat cu inima cât un purice până când i-am văzut scoşi dintre ape”, a spus Rodica Tomşa.

Aseară, apa nu se retrăsese încă din casele inundate, iar sinistraţii au făcut noapte albă de teamă că toată agoniseala lor ar putea fi luată de râul Suceava.

 

Salvarea a venit cu barca

Pentru salvarea persoanelor izolate în propriile case, autorităţile au trimis la Ţibeni trei bărci pneumatice. Cei 60 de oameni rămaşi captivi au fost aduşi la mal în mai multe rânduri, prioritate având copiii, bătrânii şi femeile. Au fost şi persoane care au refuzat să-şi părăsească locuinţele prinse între ape, chiar dacă vieţile lor erau în pericol. Apele care au atins şi 2 metri înălţime în punctul maxim al viiturii au afectat aproape 200 de gospodării. O parte din case au început deja să se năruie, aşa încât după retragerea apelor proprietarii vor rămâne pe drumuri.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Prizonieri în propriile case.

Comentarii