Este originar din Braşov şi profesează ca medic de familie şi planning familial în localitatea suceveană Dorna Candrenilor de peste 30 de ani. Recunoaşte că a venit în zonă fără intenţia de a se stabili, dar destinul a vrut ca el să rămână aici pentru toată viaţa. Este foarte iubit şi respectat de comunitate, însă a muncit mult ca să ajungă aici. Fiindcă cel mai mare hobby al său este profesia, îşi doreşte să nu ajungă niciodată pensionar, preferând ca ultimele clipe să-l surprindă la datorie, alături de bolnavii pe care i-a îngrijit cu atâta drag.

 

Doctorul Ilie Cojocaru, în vârstă de 61 de ani, lucrează la dispensarul din Dorna Candrenilor, comună cunoscută mai ales pentru izvoarele sale naturale.

Unitatea sanitară este totodată loc de muncă şi casă pentru el, în condiţiile în care la parter este amenajat cabinetul de consultaţii cu anexele necesare, iar la etaj apartamentul. Pe listele sale figurează circa 1.200 de persoane, iar în afara oamenilor de a căror sănătate se îngrijeşte şi de care se simte foarte ataşat se poate lăuda şi cu o familie frumoasă.

”Eu sunt de fel braşovean. Am venit în judeţ în urmă cu 31 ani, după ce am terminat facultatea la Iaşi. Cum în epoca de aur nu puteam tinde spre Braşov pentru că era judeţ închis, iar Iaşiul n-am putut să-l iau întrucât era centru universitar şi era mai problematic, m-am orientat spre Suceava. Era un judeţ cu perspectivă, dar mai ales situat tot într-o zonă montană, ca cea din care proveneam eu”, îşi începe povestea medicul Ilie Cojocaru.

 

Legătura cu locul unde şi-a pus bazele unei familii

Ne spune că iniţial a profesat lângă Fălticeni, în comuna Preuteşti, unde a stat o scurtă perioadă de timp, iar după aceea chiar în oraşul Fălticeni. Aici a cunoscut-o pe prima sa soţie, Elena, asistentă în sectorul de Balneofizioterapie, însă pentru că este un om care nu fuge de greu, care n-a ţinut neapărat să scape de acti­vi­­tatea din mediul rural, obligatorie la acea vreme, s-a mutat la Dorna Candrenilor.

”Când am ajuns în judeţul Suceava eram decis să nu stau prea mult. Părinţii trăiau la Braşov - mama era mai bolnavă în perioada respectivă - şi, la fel ca ei, îmi doream să mă întorc. M-am gândit că o să rămân câţiva ani, după care am să dau examene de specialitate şi am să merg mai departe. Intenţia mea era să revin la Braşov, dar soţia a fost cea care m-a determinat să mă stabilesc în zonă. M-am mutat la Dorna Candrenilor, iar de 31 de ani sunt la datorie aici, zi şi noapte. Mi s-a oferit ocazia să profesez ca medic radiolog la spitalul din Vatra Dornei, fiindcă am susţinut un examen de specialitate pe care l-am luat, dar am refuzat în cele din urmă. Nu mai vreau să plec niciodată de aici, m-am obişnuit, cunosc oamenii şi ei mă cunosc pe mine”, povesteşte dr. Ilie Cojocaru.

 

A ţinut piept bolilor cu un stetoscop şi un tensiometru

Şi-a început noua viaţă într-o clădire veche, de peste 100 de ani, care funcţiona ca dispensar şi locuinţă de serviciu. Pe lângă cele două cabinete medicale de la parter, imobilul mai adăpostea o casă de naşteri şi un staţionar pentru copii, situate la etaj, chiar lângă ”apartamentele” sale.

Dotarea de la vremea respectivă consta într-o masă ginecologică, un tensiometru, un stetoscop şi obişnuita trusă de microchirurgie. Achiziţiile mai serioase au fost făcute după Revoluţie, când s-a reuşit şi reabilitarea dispensarului.

”Clădirea era cam dărăpănată. Era acoperită cu ţiglă, dar majoritatea bucăţilor erau sparte şi atunci când ploua apa intra în cabinete. Începuse să pice tavanul, însă, după Revoluţie, printr-un program de reabilitare a dispensarelor cu fonduri din străinătate, am reuşit să facem reparaţii capitale. N-a ieşit cum trebuia fiindcă meşterii au fost sub orice critică”, îşi aminteşte medicul.

 

Căra apă cu căldarea şi se spăla la lavoare cu pedală

Rememorează condiţiile primitive de trai de la început, cu spaţiul de locuit restrâns, cu WC-ul situat în spatele casei, cu cişmeaua de-afară, de unde căra apă cu căldarea, cu lavoarele cu pedală la care se spăla. Lucrurile s-au mai schimbat după 1989, când s-au desfiinţat casele de naşteri şi staţionarele de copii şi a putut să-şi extindă locuinţa, să aducă apă curentă şi să facă toaleta în incinta dispensarului.

”La început a fost o perioadă mai dificilă, era greu să dormi în imediata vecinătate a unei case de naşteri şi a unui staţionar pentru copii, te trezeau ţipetele şi plânsetele. Erau şi nopţi cu multe urgenţe, când nu mai ştiam de ce caz să mă ocup mai întâi. Nu prea aveam parte de odihnă şi din cauza liniei de cale ferată care leagă Ardealul de Moldova şi care, la vremea respectivă, străbătea localitatea prin faţa dispensarului. Când treceau trenurile, terenul fiind mai moale, tot dispensarul vibra. Nici ziua nu scăpam de stres, dat fiind că intrarea era comună şi ne trezeam mereu cu pacienţi în casă, dacă nu eram atenţi”, spune doctorul Ilie Cojocaru.

 

Coadă de femei la uşa doctorului

Totuşi, în ciuda greutăţilor, prin multă trudă, medicul a reuşit să dobândească o poziţie respectabilă în societate şi să-şi întemeieze o familie frumoasă.

Asistenţa medicală într-o comună cum este Dorna Candrenilor, cu o populaţie nu foarte numeroasă, dar care se întinde pe un spaţiu mare, s-a dovedit dificilă însă în acelaşi timp uşoară, în condiţiile în care oamenii erau dispuşi să-şi vadă de sănătate.

Cu toate astea, nu i-a aşteptat numai la cabinet, ci a luat la picior uliţele desfundate din comună. Este sigur că pasiunea pentru meseria pe care şi-a ales-o, felul său plăcut de a fi şi vorba dulce l-au ajutat să se împlinească în plan profesional, dar nu respinge complet ideea ca la succesul său în carieră să fi contribuit, fie şi într-o mică măsură, aspectul său fizic atrăgător. Uşor amuzat admite că, uneori, nu doar profesionalismul şi atitudinea, ci şi înfăţişarea i-au atras simpatia oamenilor, îndeosebi a femeilor tinere care făceau coadă la consultaţii. Dincolo de munca sa, se poate lăuda şi cu o viaţă de familie reuşită, chiar dacă soarta l-a despărţit de prima soţie, decedată în urma unei boli cumplite, cu care a avut un băiat, Bogdan Alin. Consideră că a realizat mult pe plan personal şi nu este supărat că fiul său, acum în vârstă de 28 ani, a preferat să se orienteze spre un alt job, managementul marketingului, şi să se mute la Braşov. Mai ales că, în urmă cu doi ani, şi-a refăcut viaţa alături de Gabriela, o femeie din zonă, care la scurt timp după ce i-a devenit soţie i-a dăruit încă un fiu, Iliuţă.

 

„Am dat peste nişte oameni foarte harnici, cumsecade”

„Am dat peste nişte oameni foarte harnici, cumsecade şi receptivi la medicina clasică. Surprinzător, deşi zona este recunoscută pentru flora spontană, foarte puţini apelau exclusiv la tratamentele naturiste, la leacurile băbeşti. Eu sunt obişnuit să vorbesc frumos cu toată lumea, indiferent de vârstă şi sex dar, într-adevăr, la început, afluxul de populaţie feminină tânără era mai mare. Nici acum nu pot să mă plâng, însă eu îmi fac meseria fără deosebire, aceasta este menirea medicului. Am găsit la Dorna Candrenilor o populaţie disciplinată, însă am avut noroc şi de cadre sanitare foarte bune, care ştiau să mobilizeze oamenii la vaccinări, donări de sânge”, subliniază medicul.

Deşi între timp s-a renunţat la o parte din activităţi, cum ar fi realizarea planului la donările de sânge, care îl obligau să bată zeci de kilometri în plus, are încă foarte mult de lucru.

Vara începe lucrul la ora 7, iar iarna, la 8. Are şi program de după-amiază, dar orarul său de muncă este mai mult orientativ, fiindcă începe treaba mai repede, aşa cum o termină mai târziu, dacă apar cazuri urgente.

Apucă să doarmă, fără a fi trezit brusc de pacienţii aflaţi în nevoie, în medie câte trei nopţi pe săptămână.

 

Îşi doreşte încălzire centrală la dispensar

Pentru eforturile depuse în sprijinul comunităţii, doar câţiva oameni vin să-i mulţumească. Majoritatea pacienţilor îşi aduc aminte de el doar când se îmbolnăvesc din nou, dar întotdeauna respectul rămâne. „Ne salutăm, vorbim frumos”, explică doctorul Ilie Cojocaru, arătând că sătenii sunt în general sănătoşi.

„Apa care curge la robinet este naturală, de la Moara Dracului, aerul e curat, iar alimentaţia bazată pe produse din gospodăria proprie. Ar predomina afecţiunile cardiovasculare, dislipidemiile, întrucât fiind o zonă friguroasă se mănâncă mai gras. Pe fondul climei reci şi umede ne confruntăm cu mai multe afecţiuni reumatismale şi respiratorii, aşa cum avem şi mai multe cazuri de alergii din cauza florei spontane şi a fânului”.

Dispensarul de la Dorna Candrenilor numără două cabinete de consultaţii de medicină de familie, un cabinet de stomatologie, o sală de tratamente şi o sală pentru vaccinări. Unitatea  dispune de o toaletă în incintă şi apă curentă, încălzită cu micro-boilere. Confortul termic este asigurat de sobele cu teracotă, dar medicul Ilie Cojocaru are în vedere, după privatizare, o încălzire centrală.

 

Nu refuza lichiorul de casă şi era pretenţios la femei

Populaţia din Dorna Candrenilor are numai cuvinte de laudă pentru doctorul Ilie Cojocaru.

„Este un om extraordinar. Ne dă tratamente bune şi vine la consultaţii la domiciliu, inclusiv noaptea”, afirmă Maria Cîrlan, în vârstă de 57 ani.

„Îl ştiu de când a venit în comună. Toată familia mea s-a tratat la el - părinţii şi soţul pe vremea când trăiau, cei doi copii şi toţi cei patru nepoţi. Îmi amintesc că atunci când era tânăr femeile îl găseau foarte frumos. El era însă pretenţios, nu-i plăceau decât cele slăbuţe. Când mai venea la noi acasă, servea întotdeauna câte un păhărel de lichior natural, dulce”, menţionează Veronica Chiruţă, în vârstă de 74 ani, una din pacientele sale.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Un braşovean, medic în Dorna Candrenilor de peste 30 de ani.

Comentarii