O familie de romi pare să se fi întors în timp cu câteva sute de ani, undeva în negura Evului Mediu. De mai bine de două luni, soţii Bozu îşi duc traiul într-un soi de cort, ridicat din scânduri şi nyloane pe spaţiul verde de sub pasarela care traversează calea ferată din zona Gării Iţcani. Mai grav este că în această improvizaţie trăiesc şi trei copilaşi, unul de 3 ani şi 6 luni, altul de 1 an şi 9 luni, şi altul de numai 8 luni.

 

O pătură care ţine loc de uşă se dă la o parte. Din spatele ei apare o femeie firavă. E de etnie romă, iar sărăcia pare să o copleşească. Nyloanele aruncate într-o ordine îndoielnică peste câteva scânduri şi câţiva pari creează un contrast şi mai mare între chipul întunecat de natură şi griji al femeii. Un cărucior pentru copii, o butelie, un aragaz şi un telefon mobil. Asta pare a fi toată averea soţilor Bozu şi a celor trei copii ai lor.

Pe o saltea primită cu împrumut de la o familie milostivă sunt aşezate câteva perne, iar la capătul locului unde dorm toate cele cinci persoane se găsesc hainele.

De undeva dintr-un colţ Maica Domnului priveşte mirată prin gaura lăsată de pătura pusă să împiedice privirile curioşilor.

Două cădiţe şi câteva perechi de pantaloni întinşi la uscat între doi copaci întregesc un peisaj care poate fi admirat în toată splendoarea din autobuz, maşină sau tren.

E cartea de vizită cu care sunt întâmpinaţi turiştii care vin în Suceava.

 

„Dacă aveam unde sta, nu mai eram aici”

Speranţa Bozu are 25 de ani. Este de undeva din Iţcani, iar acum câţiva ani şi-a găsit fericirea în braţele lui Corneliu, un bărbat de 34 de ani venit de la Siminicea.

În scurt timp, familia s-a înmulţit cu încă trei membri. Luis Fernando are 3 ani şi 6 luni şi este cel mai mare dintre fraţii Bozu. Narcisa Rebeca a împlinit de curând 1 an şi 9 luni, în timp ce Rahela Sefera are doar 8 luni.

„Până acum două luni am stat la un patron unde lucra Corneliu. I s-a făcut milă de noi şi ne-a dat un acoperiş deasupra capului. Nu ne-a mai putut ţine acolo, aşa că am fost nevoiţi să plecăm. Nu am avut unde şi ne-am ridicat cortul ăsta. Nu am avut altă soluţie, că dacă aveam unde sta nu mai eram aici”, îşi începe Speranţa povestea.

Femeia spune că a depus un dosar la Primăria Suceava pentru a-i fi atribuită o locuinţă socială. Se întâmpla acum trei ani, dar toate răspunsurile primite au fost negative.

 

„Vă rog, dacă puteţi, ajutaţi-ne!”

Despre cortul improvizat în care locuieşte, Speranţa spune că este mulţumită.

Uneori, când plouă torenţial sau bate vântul apar şi dificultăţi, dar până acum nu s-a întâmplat nimic grav.

„Mai rău e că dacă plouă şi e frig nu-mi pot spăla copiii. Şi aşa că sunt mai tot timpul răciţi şi chiar dacă le dau pastile nu se mai fac bine. Când e cald e bine că putem ieşi afară, ne mai trece timpul altfel”, a mărturisit Speranţa.

Singura sursă de venit a familiei Bozu sunt cei 800 de lei pe care Corneliu îi primeşte pentru concediu de paternitate.

„Abia avem cu ce trăi de pe azi pe mâine cu banii ăştia. Noroc că ne mai ajută oamenii cu inimă care locuiesc aici. Chiar şi acum Corneliu e dus să facă rost de ceva mâncare pentru ăştia mici. Vă rog, dacă puteţi, ajutaţi-ne, că nu mai putem sta aici”, a spus Speranţa.

 

Primarul Lungu: „Încearcă să ne forţeze mâna”

Situaţia familiei Bozu este cunoscută de aproape toate instituţiile sucevene. Poliţiştii i-au vizitat de mai multe ori. Pe la cortul amplasat în centrul cartierului Iţcani a fost şi un reprezentant de la Asistenţa Socială a Primăriei Suceava.

„Cei de la Primărie au promis că ne ajută, dar nu au făcut nimic. Unii stau în palate şi noi stăm în cort”, s-a plâns Speranţa Bozu.

Contactat telefonic, primarul Ion Lungu s-a arătat deranjat de modul în care familia Bozu încearcă să forţeze obţinerea unei locuinţe sociale, la care nici nu are dreptul.

„Capul familiei, Corneliu Bozu, este din Siminicea. Din ancheta socială pe care am făcut-o noi rezultă că are unde sta la Siminicea, are acolo chiar şi o căruţă, numai că ei doresc o locuinţă în Suceava, iar acest lucru nu este posibil. Vom încerca să găsim o soluţie pentru ei, dar până una alta voi cere oamenilor legii să fie duşi la Siminicea, pentru că nu este normal să stea în municipiul Suceava în asemenea condiţii şi să fim arătaţi cu degetul de cei care trec pe acolo”, a spus Lungu.

 

Direcţia pentru Protecţia Copilului nu ştia nimic

Reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului Suceava nu ştiau nimic de condiţiile mizere în care trăiesc cei trei minori ai familiei Bozu.

„Eu acum aud de aşa ceva. Mâine dimineaţă (n.r. – azi) ne vom deplasa acolo pentru a evalua situaţia şi pentru a vedea dacă se impune să luăm copiii într-un centru specializat. E o situaţie extrem de gravă dacă acei copii sunt folosiţi de părinţi doar pentru a obţine o serie de avantaje din partea autorităţilor, dar acest lucru îl vom stabili cu ocazia anchetei pe care o vom demara”, a spus Ionel Ivan, director adjunct al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Suceava.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cort improvizat din scânduri şi nyloane, casă pentru trei copilaşi.

Comentarii