Pentru cei care au trăit un timp şi înainte de revoluţie, cuvântul „gaşcă” nu pare să aibă o conotaţie negativă, ci dimpotrivă, chiar pozitivă sau laudativă, vezi expresia „băiat de gaşcă” sau „e de gaşcă”. Pe când acum, în zilele noastre, găştile de cartier par să stârnească fiori, sau îngrijorări, mai ales în rândul părinţilor şi al autorităţilor locale. De ce? Pentru că sunt văzute ca nişte grupări anomice (nu respectă legile, au propriile lor legi) care vor să înspăimânte şi să facă rău.

Dar ce este „gaşca” în termeni ştiinţifici? Este de fapt o grupare la care un individ se raportează ca membru sau din care ar vrea să facă parte. Este un grup de referinţă. Atunci când familia, şcoala, societatea, adică grupul de apartenenţă, nu mai pot satisface individul, acesta caută altceva, ceva care să-l scoată din anonimat, care să-l valorizeze, adică grupul de referinţă.

Acestea s-au întâmplat tot timpul şi nu numai cu copiii. Să ne aducem aminte de mişcările hippy din America anilor 60-70, rock and roll din anii 70-80, chiar şi folk-ul autohton din anii 8o (Cenaclul Flacăra) şi anii 90 cu mişcarea hip-hop venită tot din America şi adaptată la realitatea socială de la noi. Toate au pornit de la o idee, o atitudine de avangardă a unui anumit grup, care a prins viaţă şi s-a manifestat, de la individ la grup, de la grup la societate, cu un impact mai mare sau mai mic asupra acesteia.

Însă, din fericire, aceste grupuri de referinţă nu presupun doar aspecte negative (revolta împotriva unui sistem social, consum de alcool şi droguri, distrugere şi ameninţare, subcultură şi incultură) ci şi aspecte pozitive (cunoaşterea inter şi intraumană prin activităţile de grup desfăşurate, depăşirea unor stări de tensiune, emotivitate şi anxietate la nivelul individului, dobândirea unui status-rol la nivel de grup, valorizarea, formarea şi dezvoltarea personalităţii). Fiecare încearcă să fie diferit, inedit, insolit, să aparţină unui grup de referinţă (gaşca), însă el va rămâne, într-o oarecare măsură, şi în grupul de apartenenţă (familia, şcoala, societatea), în funcţie şi de implicarea noastră ca părinte.

 

Aşadar, ce putem noi face, ca părinţi? 

În primul rând, să întărim grupul de apartenenţă (familia) în defavoarea grupului de referinţă (gaşca) în timp şi cu o deosebită atenţie şi discreţie, adică să dezvoltăm relaţiile dintre membrii familiei şi să organizăm în cadrul familiei activităţi şi preocupări diverse făcute împreună (excursii, drumeţii, participare la spectacole, vizite, vizionări de filme, audiţii muzicale etc.).

Dorinţa de apartenenţă la un grup de referinţă este normală şi apare în perioada adolescentină în special, deşi poate apărea şi mai devreme, în cea pubertară, în funcţie de nivelul de dezvoltare al copilului şi de statutul familiei din care acesta face parte.

Orice copil poate să facă parte din orice grupare doreşte, atâta timp cât nu-şi face rău lui însuşi sau celorlalţi din jur.

Important e să-l înţelegem, să-i fim aproape, să reuşim să ne facem înţeleşi şi să-l tratăm ca pe un partener social egal, coleg de scenă în aceeaşi piesă - viaţa noastră de zi cu zi în care fiecare îşi joacă rolul său. Altfel riscăm să-l pierdem, să rupem comunicarea şi să facă în cele din urmă tot cum va vrea el. Copilul trebuie lăsat „să zboare”, dar mai întâi trebuie pregătit şi, de ce nu, să încercăm şi noi „să zburăm” cu el, măcar pentru o clipă şi să nu uităm că şi noi am fost copii.

În concluzie, fiţi alături de copilul dumneavoastră, comunicaţi în permanenţă cu el, acordaţi-i sprijin şi încredere, susţineţi doar ceea ce face pozitiv, dezaprobaţi aspectele negative, folosindu-vă de sentimentele pe care le are pentru dumneavoastră şi, nu în ultimul rând, să nu uităm să-i iubim, căci asta îşi doresc de fapt toţi copiii şi nu numai ei.

Psiholog Sergiu Hojbotă, 
Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Găştile” de cartier - microgrupuri sociale.

Comentarii