Pentru proprietarii de fâneţe din zona montană a judeţului Suceava, o vară în care recolta de fân este foarte bună nu mai este neapărat motiv de bucurie.

Generaţie după generaţie au învăţat de la părinţi că nu pot fi gospodari cu adevărat decât dacă acumulează fâneţe care să îi ajute să crească animale multe.

Acum constată că vremurile s-au schimbat. Creşterea animalelor nu mai este o afacere pentru că laptele şi carnea sunt plătite derizoriu, aşa că gospodarii au redus din şeptel la minimul necesar pentru nevoile familiei.

Au rămas cu fâneţele şi un timp a fost avantajos pentru ei chiar şi să vândă altora furajul recoltat de pe ele. Nici acesta nu mai este acum un aranjament profitabil, pentru că iarba a devenit foarte greu de adunat.

 

Mâna de lucru, scumpă şi greu de găsit

Cauza o reprezintă faptul că mulţi dintre bărbaţii de prin satele judeţului, care ar fi fost destul de harnici, tineri şi puternici pentru a mânui o coasă au emigrat, în căutarea unui loc de muncă prin Italia ori Spania, ca să aducă bani mai mulţi acasă.

În consecinţă, fâneţele sunt cosite acum mai mult de bătrâni şi copilandri, ba chiar şi de femei mai zdravene, după puterile lor fizice şi financiare. Pun mâna pe coasă fără crâcnire chiar şi cei mai domni localnici – popa, poliţistul, primarul şi profesorul din sat.

Puţinii specialişti la coasă care au rămas în ţară au, de regulă, slujbe de la care nu pot lipsi şi propriile fâneţe de îngrijit, aşa că au devenit greu de “prins”, fie şi pentru câte o zi. Chiar şi atunci când se arată disponibili, pentru angajator nu e deloc uşor să suporte cheltuiala, pentru că tocmai criza de forţă de muncă a făcut ca preţul muncii cosaşilor să crească foarte mult.

La Câmpulung Moldovenesc, Vama, Pojorîta sau Sadova, de pildă, ca şi în zona Dornelor, un singur cosaş costă minim 20 de euro pe zi. Un cosaş face efort fizic cca 9-10 ore pe zi şi lucrează de cele mai multe ori în plin soare, în zile toride.

 

„În câţiva ani vom scoate ţara la mezat”

Localnicii oftează adesea pentru că socoteala de acasă nu se mai potriveşte deloc cu ce e prin buzunare.

“Ca să pot cosi dealul am nevoie acum de cel puţin doi cosaşi, că ăştia de azi sunt mai leneşi şi mai nevolnici decât eram noi. Sau poate nu se grăbesc pentru că nu e pământul lor şi îi plătim cu ziua. Flăcăii pe care i-am găsit au lucrat două zile cu mine alături, că iarba a fost mare şi deasă, iar terenul l-au stricat porcii mistreţi şi e greu la coasă. Acum trebuie să le dau lor câte 140 de lei de fiecare, în afară că le-am dat în fiecare zi, după obicei, o mâncare bună la amiază, brânză şi slănina de dimineaţă la pachet şi jumătatea de vodcă zilnică regulamentară. Pe lângă ei trebuie să mai plătim şi o femeie care a lucrat cu mine şi cu baba la întors fânul şi la adunat în clăi, măcar că ne e neam şi ne lasă mai ieftin. Mai dau şi la căruţă bani să duc o parte din fân acasă…Una peste asta, numai pentru dealul ăsta dau vreo 600 de lei. Şi mai am unul mai mare în sat la nevastă”, ne-a spus cu năduf un câmpulungean mai vârstnic.

Nu e singurul supărat şi unii dintre oamenii de la munte au ajuns să îşi calce pe inimă şi pe principii şi să mai vândă din pământul pe care nu îl pot gospodări. Sau, mai grav în ochii vârstnicilor, fânul rămâne necosit veri la rând şi, ca să scape de el ulterior, chiar dacă ştiu că încalcă legea, gospodarii îi dau foc. “Cred că tata se suceşte în groapă de s-a plictisit. Pe vremuri nu se pomenea asta nici când erau comuniştii. Ia uitaţi în jur cât e de verde şi bogată bucata asta de lume…Dar acum omul dă foc la averea părinţilor, vinde vitele din bătătură şi toate ni se trag de la politică. Am pus nepricepuţi în frunte, acum ne pleacă şi copiii şi în câţiva ani vom scoate ţara la mezat. Avem vremurile pe care le-am meritat”…

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului 20 de euro pe zi pentru un cosaş.

Comentarii