Peste 500 de câini „dispăruţi” din adăpostul de la Dragomirna

Dosarele X cu câinii vabagonzi din Suceava. În mai puţin de doi ani de la înfiinţarea unui adăpost de câini la ieşirea din municipiul Suceava, înspre Mitocul Dragorminei, proprietarul acestuia, Eugenia Ieş, a vândut terenul, iar sutelor de câini adunaţi acolo li s-a pierdut urma.

Proprietarul adăpostului susţine că toţi câinii au fost adoptaţi, în special de familii din străinătate, dar nu numai că nu deţine actele care să confirme aceste adopţii, ci şi evidenţele Direcţiei Sanitar Veterinare o contrazic în mod categoric.

Scandalul câinilor arşi cu smoală

Peste 500 de câini vagabonzi, adunaţi de pe străzile Sucevei de angajaţii Primăriei, hoinăresc din nou pe străzi, graţie „bunăvoinţei” unei asociaţii de protecţie a animalelor care, după ce a fost ajutată şi sponsorizată să le asigure patrupedelor un trai mai bun, într-un adăpost privat, şi-a închis porţile şi a vândut şi terenul pe care au fost amenajate ţarcurile pentru câini.

Povestea a început în 2005, când, în urma unui scandal-monstru iscat de Asociaţia de protecţie a animalelor BrunoPet, referitor la zeci de câini “arşi” cu smoală în adăpostul Primăriei, din lunca Sucevei, cu sprijin din afară şi cu forţa de muncă asigurată de municipalitatea suceveană, un nou adăpost de câini, privat, a fost înfiinţat la Dragomirna.

Scandalul a rămas cu multe aspecte neelucidate, existând chiar suspiciuni că acesta a fost provocat şi exagerat în mod intenţionat, pornind de la câţiva câini mânjiţi pe blană cu smoală, cărora mai mult rău li s-a făcut prin îmbăierea lor în diluant, de către cei care s-au oferit să îi salveze.

Cazul a făcut înconjurul lumii, nu doar al ţării, fiind promovat intens, pe toate mijloacele media, în special de către membrii asociaţiei BrunoPet. Drept urmare, zeci de persoane şi fundaţii internaţionale s-au oferit să îi finanţeze, pentru a se ocupa de ajutorarea câinilor vabagonzi.

Deşi sumele despre care se vorbeşte că au fost primite de către această fundaţie, fără acte, sunt de ordinul zecilor de mii de euro, preşedinta Asociaţiei Brunopet, Eugenia Ieş, contestă că ar fi primit vreun ajutor, susţinând că a făcut totul pe cheltuială proprie.

“Am avut o meserie foarte bănoasă şi tot ce s-a făcut la adăpostul din Dragomirna a fost pe cheltuiala mea”, susţine Eugenia Ieş, fost profesor în municipiul Suceava.

Finanţări fără acoperire

Vorbele ei sunt însă contrazise chiar de reprezentanţii Primăriei Suceava, care, la insistenţele ei, i-au oferit forţa de muncă pentru a amenaja acel adăpost de la Dragomirna.

“Toate ţarcurile şi cuştile de la adăpostul Dragomirna au fost realizate de angajaţii Direcţiei Domeniului Public, în urma cererilor primite de la doamna Ieş. Materialele necesare au fost asigurate de asociaţia ei, BrunoPet, dar munca a fost a noastră. După aceea, nici nu a mai vrut să recunoască că i-am oferit ajutor, ne-a ponegrit peste tot şi a refuzat să ne permită accesul în adăpost, să vedem starea animalelor”, povesteşte şeful Direcţiei Domeniului Public, Marian Andronache.

Mai mult, anul trecut, Primăria Suceava a fost vizitată de persoane din Germania, care s-au plâns că au oferit BrunoPet-ului sume consiste de bani, aproximativ 40.000 de euro, pentru care nu au primit nici o justificare a utilizării lor, deşi au solicitat asta în repetate rânduri.

Cum Primăria nu a avut nici măcar acces în acel adăpost particular, întrebările lor au rămas fără răspuns.

Export de maidanezi

După spusele preşedintei asociaţiei BrunoPet, 600 de câini vagabonzi din Suceava ar trebui să fie acum în Occident, huzurind în sânul unor familii cu bani, iar alţi 200 ar fi adoptaţi de familii din România.

Din păcate, datele oficiale contrazic total spusele Eugeniei Ieş.

Astfel, în evidenţele Direcţiei Sanitar Veterinare Suceava, în decursul celor doi ani în care a funcţionat din plin asociaţia BrunoPet, înainte de a fi desfiinţată, din Suceava au plecat peste hotare maxim 60 de câini, cărora li s-au întocmit toate actele necesare pentru a putea părăsi ţara.

“Legislaţia europeană este foarte strictă în ceea ce priveşte animalele care sunt scoase din ţară. Acestea trebuie să aibă toate vaccinurile impuse de UE, să fie testate clinic, să nu aibă nici un fel de boli transmisibile, iar pentru a putea fi trecute prin vamă, trebuie să aibă un certificat sanitar veterinar de transport. În anii în care am avut în evidenţă asociaţia BrunoPet, adică până la finele anului 2007, nu au plecat în afară decât vreo 50 - 60 de câini, daţi spre adopţie”, declară Lucian Covaciu, care a ocupat funcţia de inspector în cadrul Biroului de Sănătate a Animalelor, în DSV.

Adopţii internaţionale, fără acte doveditoare

Mai mult, BrunoPet nu a prezentat nici un act justificativ al adopţiilor din străinătate, nici măcar municipalităţii sucevene, care, atunci când a aflat că adăpostul de la Dragomirna se închide, s-a interesat de soarta celor aproape 500 de câini care au fost încredinţaţi acestei asociaţii.

“Am mers personal să verific care este starea sutelor de câini care le-au fost încredinţaţi, la cererea lor, şi să aflu ce se va întâmpla cu ei după închiderea adăpostului. Nu am fost lăsat nici măcar să intru pe poartă. Ni s-a interzis total accesul acolo, după ce atâta vreme i-am ajutat cu tot ce au avut nevoie. După ce le-am trimis hârtie oficială, cerând informaţii despre câinii încredinţaţi, ne-au trimis un răspuns scurt, că au fost daţi spre adopţie peste hotare. Nu ne-au prezentat nici un act de adopţie, tot ce ne-au arătat au fost câteva poze, cu câţiva câini trimişi la familii din Germania. Am impresia că am fost folosiţi ca ei să obţină bani de pe urma acelor câini”, povesteşte şeful Direcţiei Domeniului Public, Marian Andronache.

Contactată pentru a ne furniza informaţii despre ce s-a întâmplat cu câinii comunitari din adăpostul ei, Eugenia Ieş, care a precizat că prin adăpostul ei au trecut aproximativ 800 de câini, recunoaşte că nu are nici un act referitor la adopţiile din străinătate, spunând că “toate actele au fost trimise peste hotare, odată cu câinii”.

Practic, maidanezii din Suceava au fost miza unor interese mascate de aşa-zise acte de caritate, în care se pomeneşte de sponsorizări de zeci de mii de euro, bani care nu apar evidenţiaţi nicăieri, iar singura lor răsplată, pe lângă castroanele de mâncare de care au beneficiat o perioadă, a fost eliberarea lor, posibil chiar tot pe străzile Sucevei, de unde au fost adunaţi cu greu şi cu preţul a zeci de muşcături încasate de angajaţii Primăriei şi de sucevenii care, vrând-nevrând, au intrat în conflict cu ei.