După ce în urmă cu aproximativ două săptămâni, un elev în vârstă de 18 ani s-a sinucis în apele râului Suceava, chiar sub ochii prieteni sale (elevă în clasa a IX-a), care a vrut să-şi urmeze iubitul pe lumea cealaltă, dar a fost salvată în ultima clipă, iar duminica trecută un alt licean, în vârstă de 17 ani, s-a spânzurat în camera în care stătea cu chirie, în cartierul Burdujeni, zilele trecute, încă un elev a ales să-şi pună capăt zilelor.

Nenorocirea s-a petrecut în comuna Fântâna Mare, de data aceasta fiind vorba de un elev de şcoală generală.

Emil Florin Andrieş (15 ani), elev în clasa a VII-a la Şcoala cu clasele I-VIII „Ion Muceleanu” din comuna Fântâna Mare, a fost găsit spânzurat, joi seară, în şura casei în care locuia împreună cu mama sa.

Din declaraţiile mamei lui Emil Florin Andrieş şi ale rudelor acestuia, copilul, care rămăsese cu un handicap locomotor în urma unui accident suferit acum aproape şase ani, a recurs la acest gest extrem din cauză că unii dintre colegii de şcoală râdeau de el, iar medicii şi profesorii i-ar fi recomandat să se transfere la o şcoală specială.

De cealaltă parte, profesorii lui Emil spun că minorul, care rămăsese cu sechele de pe urma accidentului rutier, avea deviaţii de comportament şi a ameninţat de mai multe ori că se va sinucide.

„Era nemulţumit întotdeauna... se plângea că îl băteau copiii, că nu-i dădeau pace, îl chinuiau... La un moment dat, s-a dus la maică-sa şi i-a spus că nu mai are pentru ce trăi, că viaţa asta pentru el nu reprezintă nimic... era foarte deznădăjduit, mai ales de când medicul îi dăduse recomandare pentru şcoala specială...”, mărturiseşte unchiul băiatului, Niculai Aparaschivei.

 

Soartă blestemată

O mătuşă de-a lui Emil povesteşte că totul a fost bine şi frumos până în momentul în care, în 2002, la sfârşitul clasei I, minorul a suferit un grav accident rutier.

„Era un copil foarte cuminte şi liniştit, învăţa bine... Era la drum, la european, când o venit unul cu viteză foarte mare şi l-a aruncat în şanţ... Atâta am chinuit cu el prin spitale... o stat două săptămâni în comă, nu putea vorbi, era paralizat...”, îşi aminteşte cu ochii în lacrimi Teodora Aparaschivei.

În urma accidentului de acum şase ani, Emil Florin Andrieş a rămas cu mai multe sechele, în evidenţă ieşind un handicap locomotor, din cauza căruia minorul se deplasa cu greutate.

În ciuda tuturor acestor probleme, Emil nu s-a lăsat bătut şi a continuat să meargă la şcoală. Ca şi când nu a fost de ajuns, tatăl său, care l-a abandonat încă de când era mic, a început să nu mai plătească pensia de întreţinere pentru fiul său.

 

'Eu am plecat. Adio pentru totdeauna'

Dintr-un sertar, sleită de la atâta plâns, mama lui Emil scoate un teanc de diplome obţinute de fiul său, la şcoală sau la concursurile şcolare la care a participat.

Îi vine foarte greu să-şi ia rămas bun pentru totdeauna de la singurul ei copil, pe care l-a îngrijit aşa cum a putut şi a ştiut ea mai bine.

„Mereu îmi spunea că îl necăjeau la şcoală, că îl mai loveau... i-am spus şi dirigintei să-l încurajeze, să aibă grijă de el... eu am luptat mult să-l ştiu bine şi acum îl duc la groapă”, îşi pune mâinile în cap Teodora Andrieş.

Povesteşte că Emil s-a întors joi după-amiază acasă, după ce a fost ceremonia de Ziua Eroilor, la monumentul din curtea şcolii. „Ne-am uitat la televizor, la ştiri, după care eu m-au dus să mulg vaca. M-am întors, am pus masa şi am mâncat. Până am strâns masa, până am măturat... el o plecat. Am găsit pe masă o geantă cu un bilet. 'Eu am plecat. Adio pentru totdeauna'. Când am văzut bileţelul ăla aşa m-o săgetat... am ieşit afară, m-am uitat jur împrejur, m-am dus la poartă, nu-i, m-am întors în şură... l-am găsit spânzurat. M-am chinuit eu să desfac funia din jurul gâtului, dar era prea târziu...”, e răvăşită de durere Teodora Andrieş.

 

„Se simţea marginalizat”

La Şcoala cu clasele I-VIII „Ion Muceleanu”, colegii lui Emil şi diriginta clasei au pus flori şi au aprins lumânări pe banca în care până acum două zile a stat acesta. Era chiar prima bancă, de pe rândul din mijloc.

„Câteodată îşi provoca colegii, iar uneori copiii îl luau în derâdere, probabil din cauza handicapului său fizic. I-am recomandat să stea liniştit, în banca lui, pentru că atunci nimeni nu va mai avea grija lui...”, ne-a declarat directorul unităţii de învăţământ, Gheorghe Avădănei.

Diriginta lui Emil îşi aminteşte că problemele fostului ei elev au început prin clasa a V-a. „Erau probleme de adaptare. Se simţea marginalizat. Am discutat cu colegii săi şi am reuşit să-i fac să-l accepte aşa cum este... Chiar pe mulţi dintre ei îi considera prieteni, ceea ce era mare lucru pentru el...”, mărturiseşte Gabriela Dobrescu. Diriginta susţine că Emil asista deseori la certuri între mama şi bunicul lui, iar acestea şi-au pus amprenta asupra fostului ei elev şi aşa marcat de problemele de sănătate pe care le avea.

„Eu cred că situaţia destul de grea a familiei sale şi-a pus amprenta... şi la şcoală a avut nişte altercaţii. El în general încerca să atragă atenţia...”, mai spune diriginta.

 

Scria bilete la şcoală că se sinucide

Diriginta mărturiseşte că, în urmă cu câteva luni, Emil a scris la şcoală două bileţele în care spunea că se sinucide „cu cruzime şi cu violenţă”.

„Am chemat-o pe mama lui la şcoală, i-am arătat bileţele, le-a rupt în faţa mea şi nu vroia să accepte ceea ce făcea băiatul ei. Spunea că este vina colegilor, dădea vina pe cei din jur. La problemele pe care el le avea, mediul în care a trăit şi-a pus amprenta foarte mult... Unui asemenea copil trebuie să-i repeţi mereu că e bun, că tot cea ce face el este bun”, continuă diriginta, susţinând că a încercat să se apropie cât mai mult de fostul ei elev: „Discutam tot timpul, jucam chiar şi şah cu el... îi plăcea să discute cu mine, i-am şi zis odată: 'uită-te la mine ca la o prietenă, dacă tu spui că nu ai nici un prieten, lasă-mă pe mine să fiu prietenul tău cel mai bun...'”.

Cu două zile înainte de sinuciderea lui Emil, diriginta povesteşte că a observat că minorul se comporta ciudat. „Chiar i-am spus mamei sale să-l ducă la un psiholog...”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului S-a spânzurat, pentru că râdeau colegii de el la şcoală.

Comentarii