Comunitatea evreiască din Suceava celebrează în această săptămână Pesah, Paştele evreiesc. Sărbătoarea a început sâmbătă seara, cu masa de Seder, de la Comunitate, şi va dura până în 27 aprilie.

Pe lângă evreii suceveni, la Seder au mai fost şi oaspeţi din Israel, Laura şi Iosi Dey, care au afaceri în Suceava, şi familia Leve, în vacanţă în România. Fetiţa lor, Dine, de 1 an şi jumătate, a fost în centrul atenţiei pe tot parcursul ceremoniei, mai ales că pe la comunitatea suceveană de foarte multă vreme nu a mai fost un copil. La Sederul de la Suceava au mai participat câţiva reprezentanţi ai comunităţii din Fălticeni şi directorul Centrului Comunitar Evreiesc, Delia Golda.

Sărbătoarea de Pesah este denumită şi „Sărbătoarea libertăţii” pentru că în această zi, în urmă cu mii de ani, poporul evreu a fost eliberat din robie. În fiecare generaţie, evreii serbează acest act de mântuire, vreme de şapte zile în Israel şi opt zile în celelalte ţări.

În noaptea de Seder, pentru care fiecare familie se pregăteşte cu eforturi mari, evreii trebuie să se simtă, asemeni regilor, oameni liberi. Se citeşte Hagada şi urmăresc pas cu pas povestirea înrobirii poporului, participă la suferinţa sa şi mănâncă „maţa” (pască sau azimă) şi „maror” (rădăcini amare) care simbolizează această suferinţă – şi se bucură de eliberarea din robie, pe care o simbolizează prin masa festivă şi patru pahare cu vin.

 

Obiceiuri legate de Paşte

Paştele mai este cunoscut şi sub numele de "sărbătoarea azimilor", în amintirea ultimei cine consumate în grabă înainte de fuga din Egipt.

Este singura sărbătoare ale cărei obiceiuri şi legi sunt legate nu numai de sărbătoarea în sine, ci şi de perioada dinainte şi de după Pesah.

De exemplu, tot ce e dospit sau dospeşte (hameţul), care a rămas în proprietatea evreului în perioada sărbătorii, este interzis a fi folosit sau consumat după Pesah dacă nu a fost vândut unui neevreu înainte de Pesah. Vinderea o face rabinul. Neevreul care nu are suma necesară să cumpere tot hameţul după Pesah anulează afacerea. Astfel, evreul nu este stăpân pe hameţul lui pe parcursul sărbătorii, deci n-are voie să se atingă de el.

Dacă nu a vândut hameţul sau a uitat să-l vândă n-are voie să se folosească de el, niciodată. Dacă a rămas hameţ neobservat trebuie spus că el este al nimănui.

Pentru Paşte vasele se pregătesc în mod special. Scopul este îndepărtarea oricărei rămăşiţe sau firimituri de hameţ, prin foc sau prin apă clocotită. Efectuarea controlului de hameţ se face în seara dinaintea Sederului. Se obişnuieşte ca ziua să se ascundă zece pacheţele cu firimituri de pâine în diferite locuri în casă şi este obligatoriu de găsit toate pacheţelele.

 

Azima este simbolul libertăţii poporului evreu

Controlul se face la lumina unei lumânări de ceară. În timpul controlului se obişnuieşte să se spună: „Tot hameţul care este în proprietatea mea şi nu am reuşit să-l descopăr şi să-l văd nu are nici o valoare pentru mine şi este în proprietatea altora”.

Hameţul simbolizează mândria exagerată, iar uneori acest lucru este vecin cu lipsa de respect faţă de semeni. Prin îndepărtarea lui, evreul iese din propria sa patimă, ajunge în libertate, se deschide faţă de semeni, le ascultă păsurile şi are grijă de necesităţile lor, bineînţeles fără a uita de propria sa persoană...

Această libertate este simbolizată de „maţa”, este libertatea care nu are să dispară niciodată.

Cu cât evreul se străduieşte mai mult în pregătirile de sărbătoare – curăţenie şi arderea „hameţului” – cu atât libertatea lui va fi mai adevărată, mai reală, iar ea va fi înscrisă pentru toate zilele anului, pentru el şi pentru toţi cei din jur.

Maţa sau azima este mâncarea tradiţională de Pesah, în locul pâinii dospite, interzise cu desăvârşire. Se mănâncă în amintirea pâinii care n-a apucat să dospească atunci când evreii au trebuit să se grăbească la ieşirea din Egipt. Este făcută din făină şi apă plămădită doar 18 minute, ca să nu dospească. Există şi azimă păzită, făcută din făină de grâu şi ţinută sub observaţie de la seceriş. Cine nu poate mânca azima păzită toată seara de Seder este obligat să mănânce în seara de Seder cel puţin 25 de grame.

 

Relaţia Paştelui evreiesc cu cel creştin

La Seder se beau 4 pahare de vin, ca simbol al eliberării, salvării, izbăvirii şi sanctificării. Hreanul sau alte legume amare sunt consumate ca amintire a vieţii amare din Egipt, povestită şi amintită la masa festivă.

Este obiceiul de a umple un pahar cu vin în plus şi a-l pune pe masa de Seder la dispoziţia profetului Eliahu, care vizitează în seara de Pesah fiecare casă de evreu. Imediat după cină se obişnuieşte a deschide uşa profetului nevăzut, în timp ce toţi comesenii se ridică în picioare în onoarea vizitatorului şi se dă citire versetelor care imploră oprirea căderii mâniei Domnului asupra poporului evreu. Urarea tradiţională de Pesah este Hag sameah we-caşer !

Paştele evreiesc se celebrează în ultima zi înainte de prima lună plină de după echinocţiu. Cel creştin se serbează în duminica de după luna plină, care urmează echinocţiului de primăvară, din 21 martie. Pentru că Biserica Ortodoxă continuă să dateze Paştele după vechiul Calendar Iulian rămas în urmă cu 13 zile faţă de Calendarul Gregorian, adoptat din anul 1582 de Biserica Catolică, Paştele poate cădea la catolici între 22 martie şi 25 aprilie, iar la ortodocşi între 4 aprilie şi 8 mai. În caz de coincidenţă cu cel evreiesc, de regulă Paştele creştin se amână pe duminica următoare. Data Paştelui creştin o stabileşte anual Patriarhul de Alexandria.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Evreii au început sărbătoarea Paştelui.

Comentarii