„AIDA` mai schelete nu îţi dau drumul,
Să ieşi din groapă
Mai bine stai acolo, cu morţii te împacă
Hai lasă-mă gropare în lumea păcătoasă...”.

Celebra melodie „Deschide gropare mormântul”, cântată de nu mai puţin celebrele Romica Puceanu şi Irina Loghin, ar trebui rescrisă. Special pentru scheletul aflat pe inventarul Colegiului Naţional Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuţi, schelet care vrea să-şi găsească liniştea, dar se încurcă în birocraţia zilelor noastre.

 

„Ionică”, aşa cum a fost cunoscut de generaţii întregi de elevi, s-a ramolit. A dat rateuri, oasele l-au lăsat, iar lumea l-a privit cu suspiciune.

Se întâmpla acum trei ani, iar inevitabilul s-a produs la sfârşitul anului trecut. „Ionică” a primit vestea cea mare: va pleca la cimitir, acolo unde-i este locul. Bucuria-i de scurtă durată, aşa cum e totul pe pământ.

Pentru că nu avea acte de identitate, „Ionică” a fost pedepsit să mai stea printre cei vii. Şi periplul său prin lume nu s-a încheiat încă. Ba chiar e mai rău. Din laboratorul de biologie, unde devenise vedetă, a fost trimis într-un demisol urât mirositor. „Brrr”, şi-o fi zis „Ionică”, numai că oftatul său nu a fost auzit de nimeni. Ba, mai mult, cineva i-a tras pe oasele bătrâne şi un sac. Doar capul i-a rămas pe undeva prin liceu. Şi l-a recuperat cu greu. Nu de alta, dar ce să ţină în mână când o fi să-l pună în scenă pe Shakespeare şi să repete nemuritoarea replică „A fi sau a nu fi?”.

Dar cine este „Ionică”? Răspunsul sintetic îl avem de la directorul Colegiului Naţional Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuţi, Marian Olaru: „Este un schelet care-şi caută sufletul şi vrea să ajungă acolo unde-i este locul”.

 

A ajuns la Rădăuţi în 1964

Scheletul uman botezat de nu se ştie cine, în nu se ştie care an, „Ionică” a ajuns la Rădăuţi în anul de graţie 1964. Cel puţin aşa arată scriptele.

Trecutul său este învăluit în mister. Tot ce se cunoaşte este faptul că a fost donat instituţiei de învăţământ din Rădăuţi de conducerea Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” din Bucureşti. De atunci, vreme de 40 de ani, „Ionică” şi-a făcut treaba conştiincios. A fost obiect de studiu pentru generaţii întregi de elevi, care au aflat secretele corpului uman. Asta până în cursul anului 2005, când dascălii au observat că „Ionică” a intrat într-un avansat proces de deterioare.

„I se măcinau oasele, aşa încât am hotărât să-l scoatem din uz. Dar, pentru că se afla pe inventar, a fost nevoie de întrunirea unei comisii, care a hotărât să-l trimită la casare. Şi cum nu putea fi distrus aşa pur şi simplu, am demarat demersurile pentru a-l înhuma”, a menţionat Marian Olaru, directorul Colegiului Naţional Eudoxiu Hurmuzachi Rădăuţi.

Comisia l-a trimis la „casare” pe „Ionică” încă din decembrie 2007, dar după 4 luni scheletul este încă la casa sa adoptivă din Rădăuţi.

 

Drumuri nesfârşite pentru a-l îngropa pe „Ionică”

Demersurile pentru a îngropa scheletul s-au dovedit însă o adevărată piatră de încercare pentru reprezentanţii liceului.

De la Administraţia Cimitirelor din cadrul Primăriei Rădăuţi răspunsul a fost tranşant: pentru înhumare este nevoie de acte. Aşa că, următorul drum a fost la Poliţie. De aici s-a mers la Biroul de Criminalistică, iar şefii acestei structuri au dat din umeri şi i-au îndreptat pe cei de la Eudoxiu Hurmuzachi către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi. După câteva săptămâni de alergare s-a obţinut un prim act: avizul de înhumare. Cu aceste aviz, urmează ca profesorii să meargă la preot pentru a primi acceptul de a îngropa scheletul. Ultimul pas va fi la Primăria Rădăuţi, de unde trebuie obţinut un loc în cimitir.

„Nu ne-am aşteptat să întâmpinăm asemenea greutăţi, dar omul cât trăieşte are de învăţat”, a spus directorul Marian Olaru.

 

„Ionică” va avea parte de o slujbă de înmormântare

Până când actele vor fi gata, „Ionică” a primit domiciliul forţat în atelierul de tâmplărie al Colegiului Naţional Eudoxiu Hurmuzachi, undeva într-un subsol.

Walter Eckert, bărbatul care îl are acum în grijă pe „Ionică”, şi-a făcut cruce şi spune că nu s-a gândit vreodată că va fi custodele unui schelet.

„Nu mi-a fost dat să mai aud aşa ceva. Când am auzit că trebuie să îngropăm scheletul nu-mi venea a crede, dar dacă aşa trebuie procedat, aşa vom face”, a spus Eckert.

Între timp, angajatul Colegiului Naţional Eudoxiu Hurmuzachi Rădăuţi a primit sarcina de a confecţiona o ladă, în care vor fi depuse osemintele în vederea înhumării.

„Va avea parte de o scurtă ceremonie de înhumare, iar data când se va petrece acest lucru depinde de obţinerea tuturor autorizaţiilor şi avizelor”, a precizat directorul liceului.

 

Scheletul uman, înlocuit cu unul turcesc

Imediat după ce s-a decis că „Ionică” va deveni amintire, conducerea Colegiului Naţional Eudoxiu Hurmuzachi Rădăuţi a căutat soluţii pentru a-i găsi un înlocuitor pe măsură.

A fost aleasă în cele din urmă soluţia turcească. Mai precis, în laboratorul de biologie al liceului rădăuţean se află deja un mulaj din plastic, care va fi folosit ca material didactic pentru educarea elevilor. Potrivit reprezentanţilor Colegiului Naţional Eudoxiu Hurmuzachi, preţul de inventar al noului „schelet” este de 1.867 de lei (18 milioane de lei vechi).

În comparaţie, „Ionică” cel depăşit fizic şi moral costa doar 400 de lei vechi, adică 4 bani noi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Schelet casat cu trimitere la cimitir.

Comentarii