Prima femeie neurochirurg din lume, Sofia Ionescu-Ogrezeanu, a părăsit această lume, la aproape 88 de ani de viaţă, în seara zilei de vineri, 21 martie.

Medic primar neurochirurg, membru emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale, Cetăţean de Onoare al municipiului Fălticeni, Sofia Ogrezeanu s-a născut la Fălticeni, pe 25 aprilie 1920.

Tatăl ei, Constantin Ogrezeanu, a fost casier la BNR Fălticeni. Mama, Maria Ogrezeanu, a fost casnică. Sofia, căreia i s-a mai zis şi Gherghina, a urmat şcoala primară în oraşul natal, la învăţătoarea Spiridonescu, după care a făcut primele şase clase la Liceul de Fete Fălticeni şi ultimele două la Şcoala Centrală de Fete „Marica Brâncoveanu” din Bucureşti, unde a luat bacalaureatul în 1939.

 

A lucrat alături de Dimitrie Bagdasar

În toamna aceluiaşi an intră la Facultatea de Medicină Umană din Bucureşti, pe care o termină în 1945. În timpul facultăţii execută un prim stagiu de practică la oftalmologie. Al doilea stagiu îl face în 1943, în calitate de medic de circă rurală în comuna Baia, o localitate de lângă Fălticeni.

La Baia îl cunoaşte pe prinţul Cantacuzino-Paşcanu, care locuia, la respectabila vârstă de 80 de ani, într-un palat din centrul comunei. Îl cunoaşte şi pe fiul preotului din sat, între ei înfiripându-se o frumoasă idilă, curmată însă brutal de anii războiului.

La 15 octombrie 1943 este repartizată ca internă la Serviciul de neurochirurgie al Spitalului nr. 9 Bucureşti, unde i se iveşte fericitul privilegiu de a lucra alături de o mare personalitate a medicinii româneşti, Dimitrie Bagdasar, căruia îi va purta toată viaţa cel mai adânc respect şi o mare gratitudine. De la el a deprins marea pasiune pentru regina artelor chirurgicale, neurologia, cum a fost numită de celebrul medic englez Grafton Lowe.

 

„O operaţie mi-a decis viaţa...”

Anul 1944, deşi anul cumplitelor dezastre provocate de război, a însemnat totuşi un moment decisiv în cariera Sofiei Ionescu. Se întâmpla ca, în urma frecventelor bombardamente asupra Bucureştilor, să fie aduşi, în acelaşi timp, prea mulţi răniţi în raport cu numărul mic de medici care trebuia să le salveze viaţa.

În acest context, un copil rănit, pentru care intervenţia chirurgicală era de maximă urgenţă, a fost adus într-un moment în care nici un medic nu era disponibil. Spre surprinderea tuturor, în special a doctorului Bagdasar, tânăra studentă s-a oferit să-l opereze, intervenţie care s-a dovedit salvatoare.

„Această operaţie - va mărturisi Sofia Ionescu - mi-a decis viaţa pentru 47 de ani înainte, cât am stat în neurochirurgie, şi mi-a adus-o la 180 de grade faţă de ceea ce îmi propusesem eu, o viaţă liniştită de medic internist în oraşul meu natal, Fălticeni”.

 

În echipă cu doctorul Constantin Arseni

În 1945 îşi susţine doctoratul în medicină şi chirurgie. În acelaşi an se căsătoreşte cu doctorul Ionel Ionescu, secundar neurochirurg, cu care a avut doi copii, Constantin (n. 26 februarie 1946) şi Ioana (n. 27 iulie 1953). În 1946 participă la concursul de secundariat, în 1954 este încadrată medic primar la Clinica Spitalului „Dr. Gh. Marinescu”, iar în 1976 obţine gradul de medic primar neurochirurg II.

În recomandarea dată de conducerea spitalului, se menţiona că dr. Sofia Ionescu a contribuit la instruirea noilor medici, lăsând amprenta profesională asupra fiecăruia: rapiditatea, găsirea tehnicii celei mai bune, potrivită fiecărui caz. A lucrat în echipă, ani întregi, alături şi de dr. Constantin Arseni.

Rodica Simionescu evocă numeroase momente din viaţa de neurochirurg a Sofiei Ionescu, toate la un loc oferindu-ne un profil moral şi profesional complet, de personalitate distinsă, cunoscută în întreaga lume pentru contribuţiile sale remarcabile în domeniul neurochirurgiei, în special pentru operaţiile pe măduva spinării şi creier, şi pentru lucrările sale ştiinţifice apărute în Acta chirurgica Belgica, Journal de chirurgie, Neurologia, Psihiatria, Neurologia, Neurochirurgia, Revue Roumaine d' Endocrinologie.

 

Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale

Numărul articolelor şi comunicărilor prezentate în ţară şi în străinătate se ridică la aproape 120.

Pentru meritele deosebite dovedite încă din anii studenţiei, Sofia Ionescu (uneori a semnat şi Sofia Ionescu-Ogrezeanu) a fost răsplătită cu Semnul de Distincţie al Crucii Roşii (1943), cu insigna „Evidenţiată în Munca Medico-Sanitară (1957), cu medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (1964), cu medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972).

În 1996 primeşte Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepţie, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” şi Diploma de Onoare a Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România. Tot în acel an, 1996, devine membru al Societăţii Române de Istoria Medicinii, iar în 29 martie 1997, Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fălticeneanca Sofia Ionescu-Ogrezeanu a murit, la 88 de ani.

Comentarii