Nenea Gheorghe Roşu este foarte cunoscut celor care trec, dinspre Gura Humorului, spre Ilişeşti. La intrarea în pădure nu le iese în cale nici lupul, nici Baba Cloanţa, ci cel pe care şoferii îl alintă Moş Albină. Bătrânelul şi la fel de bătrânul lui Trabant sunt nelipsiţi, în zilele frumoase, de lângă măsuţa cu borcane şi pacheţele. Bunicul nu vrea să "ardă gazul degeaba" pe acasă, chiar dacă are 91 de ani, aşa că e activ ca un june şi vinde mierea de albine produsă acasă.

Simpatic şi comunicativ, bătrânelul explică sfătos, îndelung, şi nu uită să zâmbească. Aude încă binişor, e sprinten ca o codană şi are şi acum o privire duios albastră şi senină, pe care i-ar invidia-o chiar şi vedetele care vor să uluiască fetele.

 

Se ocupă de albine de după război

"Mă ocup de albine de după război. Am făcut cinci ani războiul şi, la liberare, am văzut la o mătuşă cum se cresc albinele. Mi-a plăcut şi fac asta din pasiune, de atunci. Am început cu câteva familii de albine şi cu timpul am ajuns la 250", ne povesteşte nenea Gheorghe.

Acum, că "s-au mai adunat anii", nu le mai face singur pe toate. Îl ajută doi băieţi. El se ocupă acum mai mult de... marketing şi distribuţie. Tot un membru al familiei îl aduce cu bătrânul lui Trabant.

"Eu am condus la viaţa mea, dar acum nu mai am voie, că-s prea bătrân. Oi fi eu aşa, pe dinafară şi în acte, dar nu simt anii. Nu mă doare nimic şi sunt tare ca fierul, aşa ca voi, ăştia tineri. Nu ştiu ce-i aia boală şi mă gândesc uneori că alţii, săracii, nu visează să ajungă măcar bolnavi şi slabi la anii mei. Dar eu mă mai bucur şi de sănătate", ne-a spus nenea Gheorghe.

 

Secretul sănătăţii

Dacă îl întrebi care e secretul lui, te priveşte mirat şi zice că nu-i nici un secret, dar se uită lung apoi la măsuţa cu borcane. Soarele face să lucească în ele "aurul" cu care nonangenarul şi-a procurat sănătatea şi longevitatea de invidiat.

"Toată viaţa, de când mă ocup de asta, am mâncat miere şi polen, în fiecare zi. Şi uite că au trecut anii şi se vede că mierea e sănătate curată. Poate oricine să fie sănătos şi puternic la bătrâneţe, ca mine, dacă poate mânca miere şi alte produse ale stupului. Şi nici măcar nu costă mare lucru să le obţii. Totul este să fie miere curată, adevărată, nu contrafăcută. Eu vând numai miere adevărată şi lumea ştie în jur. Nici nu mai vor să o guste, cine are de luat, vine şi ştie ce e aceea miere bună, care face bine trupului", a adăugat nenea Gheorghe Roşu.

Nu se îmbogăţeşte bătrânelul din miere. Are o pensie mică, de agricultor şi vreo doi lei ca veteran de război. Din miere, trebuie să dea cu tonele la preţ de mai nimic, ca să poată lua o brumă de subvenţie. Restul mai vinde la cunoscători, mai consumă ei în gospodărie. Dar e fericit aşa. Mierea este, pentru el, un secret al veşnicei sănătăţi, pe care oricine ar trebui să-l ştie şi să îl folosească.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Tare ca fierul” la 91 de ani.

Comentarii