Venind dinspre stânga – aripa europeană care câştigă teren în alegerile ce au loc cam peste tot în Europa -, Fundaţia Friedrich Ebert desfăşoară de câţiva ani în România şi Republica Moldova adevărate campanii de alfabetizare într-ale democraţiei. „Statul este pentru cetăţean, şi nu cetăţeanul pentru stat” este unul dintre sloganurile campaniilor şi modulelor de conferinţe prin care această fundaţie îi adună pe reprezentanţii societăţii civile şi îi invită să încerce să iasă de sub şabloanele gândirii totalitare şi ale logicii laxe cu discriminarea cetăţenilor.

Una din strategiile fundaţiei a condus la editarea, prin umor şi ironie, a unui mic ghid de anatomie a corupţiei intitulat „Cum să devii milionar în România”. Sfaturi şi descrieri de tehnici care mai de care mai bine aplicate în practică până acum de către elitele politice, atunci când au fost corupte, sau de către elitele de afaceri mafiote: toate acestea scot la lumină, cu haz (care se vrea didactic, însă) şi cu o analitică gândire, mecanismele care au stat şi încă stau la baza generării de averi, în această primă etapa a acumulării de capital din economia de piaţă românească.

 

Practica milionărelii.

Autorii „tratatului de milionăreală şi milionărire” (Alfred Pfaller şi Victoria Stoiciu) declară că „pentru a combate corupţia trebuie să înţelegem cum funcţionează ea. Luptătorii anti-corupţie trebuie să se pună în pielea practicanţilor experimentaţi ai corupţiei exact cum fac criminaliştii, generalii şi jucătorii de şah”. Dar, în acelaşi timp, observatorii străini ai scenei politice din România s-au convins foarte rapid de faptul că aşa-numita corupţie nu are nici o şansă în România, care este ţara luptătorilor anti-corupţie, de la preşedintele statului până la diverşi miniştri, ca cel al agriculturii şi cel al justiţiei, de la Consiliul Superior al Magistraturii şi până la media noastre de toate zilele. Toţi specialiştii s-au edificat asupra faptului că România are prin tradiţie un sistem de cutume mioritic, transmedieval, bazat pe cinste şi respect faţă de înaintaşi, extreme, atacanţi centrali şi fundaşi, arbitri şi sfinţi martiri.

Legile nescrise şi apoi scrise în fuga evenimentelor i-au îndemnat pe români, de-a lungul zbuciumatei şi sifonatei noastre istorii, să aibă deja un codex moral intrat în codul genetic al milionăririi rapide şi futile. Există români supravieţuitori (adepţii codexului) şi români nesupravieţuitori (târâtori de azi pe mâine). Ultimii, meditativi, privesc cum caravana trece şi, dacă şi-au făcut temele la educaţia cetăţenească, latră din când în când, anemic.

 

Sfaturi pentru milionari.

Dar să răsfoim puţin acest codex. Câte sfaturi bune, câte sfaturi din bătrâni adunate!

Şi, la urma urmelor, cum altfel să devii milionar în România, decât respectând cu sfinţenie codexul înaintaşilor noştri în veacul vecilor! Aşadar:  Fă parte dintr-o REŢEA – Relaţii Eficiente pentru Ţepe, Escrocherii Avansate. Nu lăsa banii publici să ajungă în buzunarele străinilor – cele ale prietenilor sunt suficient de încăpătoare. Utilizează puterea legislativă pentru sporirea avuţiei tale şi a celor din REŢEA. Manipulează ceea ce e legal pentru a acoperi ceea ce este ilegal – prietenii tăi din Parlament te vor susţine! Păstrează opoziţia politică implicată în afacerile tale. Fă-ţi aliaţi printre înalţii magistraţi:  spre deosebire de ceilalţi, ei sunt şantajabili şi te pot ajuta! Vorbeşte mult, critic şi pătimaş, despre lupta împotriva corupţiei! Evită licitaţiile publice prin contractare directă! Tranzacţiile financiare se vor folosi numai contra favoruri politice în interiorul REŢELEI. Ne-transparenţa mecanismelor de selecţie / recrutare a subalternilor şi politizarea pentru stârpirea meritocraţiei sunt o etapă decisivă pentru consolidarea reţelelor informale. Foloseşte puterea legislativă mai ales în interese private, căci sunt singurele care sunt urmărite cu fidelitate, în timp ce interesele publice sunt uitate. Nu cumpăra de la oricine, ci numai de la amici care te vor ajuta la nevoie. Nu rata ocaziile de privatizare: ia pe nimic şi revinde pe nimic contra comision gras, implică-i pe toţi de la toate partidele, căci numai aşa legea va trece. Alege numai responsabilitatea colectivă. Nu fura prea mult, căci statul urăşte concurenţa. Păstrează opoziţia implicată, căci astfel ea latră dar nu muşcă. Pune-te bine cu proprietarii media, iar pentru a te apăra de dereglările lor nervoase foloseşte strategiile comerciale şi legale. Fă-ţi prieteni printre înalţii magistraţi şi foloseşte justiţia contra justiţiei. Invocă excepţia de neconstituţionalitate chiar şi pentru situaţiile când dosarul e beton. Întotdeauna se va găsi un judecător care mai are de ridicat un etaj la vilă pentru fiica cea mică. Manipulează ceea ce este legal pentru a acoperi ceea ce este ilegal. Pionierii în lupta anti-corupţie sunt chiar prietenii tăi. Fii altruist cu ceilalţi, mai ales dacă prin preajmă sunt şi câţiva reporteri.

Ce de sfaturi bune, nu-i aşa?

 

Vechi sistem.

Poporul român este un popor fericit, pentru că acest sistem vechi de legi nescrise îi asigură continuitatea morală şi logistică, geostrategică şi economică pe aceste plaiuri minunate, cu câmpii mănoase, munţi înalţi şi lanuri aurii. Gândirea sa profundă, după cum se vede, este atât de înţeleaptă, încât numai aşa se explică de ce aici, la izvoarele râurilor limpezi, nasc mereu genii şi căprioare cu ochi senini care pasc iarba grasă a patriei.

Oricine îşi poate da seama că, de fapt, nu există corupţie în România, ci numai o strălucită gândire colectivă care transformă în succes slăbiciunile omeneşti. Păi, ce, aceasta este e o crimă?

Angela Furtună
Scriitoare, publicistă
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angela.furtună@gmail.com

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Este aceasta o crimă?.

Comentarii