O armată de oameni, în frunte cu primarul şi viceprimarul comunei Ciprian Porumbescu, precum şi poliţiştii din localitate, au scotocit zeci de kilometri pătraţi, în căutarea unui minor în vârstă de patru ani, dispărut fără urmă. Pentru aproape jumătate de zi, Ilie Ruxandari a fost cel mai urmărit copil, aproape 40 de oameni fiind angrenaţi în operaţiunea de căutare a acestuia.
Dispariţia lui Ilie Ruxandari a fost observată, sâmbătă dimineaţă, de către părinţii săi.
„Era în jurul orei 9:00, când maică-sa l-a strigat să vină să mănânce. L-a strigat o dată, l-a strigat de două ori… nimic. Am ieşit eu după el, l-am căutat prin jurul casei, dar tot nimic. Atunci, mi-am dat seama că ceva rău s-a întâmplat...”, mărturiseşte tatăl băieţelului, Constantin Ruxandari.
Disperarea bărbatului devenea tot mai mare pe măsură ce timpul trecea, iar Ilie nu era de găsit. A întrebat prin vecini, printre copiii acestora, însă nimeni nu ştia unde ar putea fi Ilie. Disperarea tatălui era cu atât mai mare, cu cât ştia că minorul nu se îndepărta niciodată de casă.
Angajat al Primăriei Ciprian Porumbescu, Constantin Ruxandari l-a sunat pe primarul comunei, Dumitru Nimiţean, povestindu-i acestuia despre dispariţia misterioasă a fiului său.
Dat fiind faptul că afară era o vijelie puternică, iar minorul era îmbrăcat destul de subţire, primarul a convocat imediat serviciul pentru situaţii de urgenţă al comunei şi i-a anunţat şi poliţiştii din localitate.
Ilie, căutat şi prin intermediul televiziunii prin cablu
După ce a adunat zeci de săteni, Dumitru Nimiţean a organizat mai multe grupe de căutare care au plecat pe urmele lui Ilie. În sprijinul lor, în căutarea minorului în vârstă de patru ani s-au implicat şi mai mulţi adolescenţi din comună.
„Ştiam că dacă se face noapte, şansele ca Ilie să fie găsit sunt tot mai mici. Ne era frică să nu se fi rătăcit în pădure”, povesteşte primarul Nimiţean, care, între timp, a dat un anunţ cu semnalmentele minorului şi fotografia acestuia pe postul local de informaţii al televiziunii prin cablu.
La un moment dat, câţiva copii au mărturisit că Ilie a venit cu ei la groapa de gunoi a comunei Drăgoieşti, însă, la un moment dat, mezinul familiei Ruxandari a dispărut.
„Era un vânt afară, că mi-au îngheţat mie mâinile cât l-am căutat. Sincer, pe măsură ce timpul trecea, mă gândeam că şansele să-l găsesc în viaţă deveneau tot mai mici. Vă daţi seama, un copil de patru ani, singur pe dealuri prin vântoasa aia”, îşi aminteşte tatăl lui Ilie.
„Am fost după lemne”
În cele din urmă, când mai era puţin şi se întuneca, un sătean a dat vestea mult aşteptată. În jurul orei 17:00, Ilie fusese găsit la aproximativ patru kilometri de casă, la liziera pădurii.
„Era tot ud la picioare şi murdar. În rest, nu avea nimic. Nu era speriat sau traumatizat… nu era rănit”, îşi face o cruce mare Constantin Ruxandari.
„A umblat tot timpul, că altfel cred că îngheţa. Cred că a făcut vreo şase-şapte kilometri, rătăcind pe la marginea pădurii. Bine că nu a intrat în pădure, că nu cred că îl mai găseam…”, completează bărbatul.
Ieri, Ilie se juca în faţa porţii cu alţi copii. Uitase deja de incidentul de sâmbătă. „Am fost după lemne”, răspunde zâmbind minorul, atunci când e întrebat ce a făcut în tot acel timp cât a fost căutat.
( 4 mar 2008, 13:31:50