Ce diferenţă este între podiumul de premiere şi curtea casei, plină cu animale? Nici una, ar răspunde, cu siguranţă, Monica Loredana Curcă, multipla campioană naţională şi balcanică la canotaj, născută în Suceava.

Modestă, optimistă, dar în acelaşi timp nostalgică, în ciuda vârstei de doar 18 ani, Monica apelează foarte des la amintiri, la momentele în care a trăit emoţia înmânării unei medalii de aur.

Îşi aminteşte cu plăcere cum, în 2004, profesoara şi antrenoarea de canotaj Maria Maleş a venit în şcoala în care învăţa, Şcoala nr.6 din Suceava, şi a remarcat-o dintre toţi colegii săi, datorită staturii impresionante.

„Doamna profesoară m-a întrebat dacă ştiu ce înseamnă canotajul. Am spus că am văzut imagini la televizor, dar şi că vreau să fac acest sport. Pe vremea aceea îmi era frică de apă şi nu ştiam să înot. Când am urcat prima dată în barcă şi am văzut cât de tare se mişcă, am ţipat să fiu luată de acolo pentru că mă înec”, îşi aminteşte amuzată Monica de prima experienţă de la şcoala de canotaj de la Orşova.

După ce a plecat din Suceava, a devenit eleva Liceului „Traian Lalescu” din Orşova, unde a urmat cursurile claselor VIII-X. La primele antrenamente se lovea frecvent la mâini cu vâslele, care erau prea mici.

În scurt timp, a învăţat singură să înoate, şi-a învins frica de apă şi s-a obişnuit cu dimensiunile bărcilor. A învăţat, de asemenea, să-şi regleze singură barca, cu ajutorul unor chei pe care nici măcar băieţii din lot nu ştiau cum să le folosească.

 

14 medalii şi 15 diplome, în doar doi ani de concurs

Prima participare la un concurs de anvergură a fost la Campionatul Naţional de Fond de la Timişoara, din 2005, unde a ocupat locul 3, la proba de 4 vâsle X2.

La un alt concurs naţional, desfăşurat în acelaşi an, la Năvodari, Monica nu a mai urcat pe podium, dar ambele concursuri au dezamăgit-o la fel de mult.

Nu s-a descurajat şi, în 2006, a ocupat locul I la Cupa României pe Ergometru, la categoria junioare mici, atât la proba individuală, cât şi la cea pe echipe.

La Campionatul Naţional de Fond pe Ergometru din 2006, de la Orşova, a obţinut medalii de aur şi la proba individuală, şi la cea pe echipe.

Pleiada de trofee a continuat în 2006 cu cele două medalii de aur obţinute la Campionatul Naţional de Fond desfăşurat la Năvodari, dar şi cu medalia de argint obţinută în cadrul Concursului „Şcolarii”.

Anul 2006 a însemnat pentru Monica Curcă în primul rând momentul selecţiei pentru lotul ce a reprezentat România la Balcaniada din Turcia, după ce a obţinut locul II, din 83 de participante la selecţie. Experienţa de la Balcaniadă a fost unică, în septembrie 2006, Monica fiind distinsă cu medalia de aur la proba de dublu vâsle şi medalia de argint în cadrul probei de 4 vâsle.

Începutul anului 2007 a fost solicitant, dar plin de succese. A participat la Cupa României, obţinând locul I, pe echipe, şi locul IV, la individual, la Campionatul Naţional pe Ergometru, unde a ocupat locul II pe echipe şi locul IV la individual. Cel mai preţios rezultat obţinut la nivel naţional de Monica a fost, cu siguranţă, locul III la Campionatul de Fond pe o distanţă de 6.000 de metri, pe Lacul Snagov, cu echipajul de 8+1, primul loc fiind ocupat de echipajul Elisabetei Lipă.

 

La un pas de Campionatul Mondial

Viaţa i-a jucat o festă Monicăi şi, în 2007, chiar înainte de selecţia pentru Campionatul Mondial de Canotaj, medicii i-au spus că „trebuie să aleagă între sportul de performanţă şi sănătate, din cauza unei hernii de disc” .

„Cred că era simplu să fiu selecţionată pentru că fete cu rezultate mai slabe decât mine în ţară au obţinut apoi medalii la Campionatul Mondial din China”, spune cu amărăciune Monica Curcă.

O operaţie şi o perioadă lungă de recuperare i-ar readuce sănătatea, dar nu i-ar mai da răgazul necesar pentru a se reîntoarce la sportul de performanţă, în rândurile seniorilor.

Mama Monicăi îşi aminteşte că fata ei a făcut depresie când a fost nevoită să renunţe la canotaj. Voia să renunţe la şcoală pentru a se angaja şi pentru a-şi ajuta financiar mama şi cei doi bunici.

Familia este obişnuită cu problemele financiare, iar nici Monica, nici cei doi fraţi ai săi nu şi-au permis niciodată nimic în plus faţă de ceea ce i-a făcut să supravieţuiască.

Monica nu mai primeşte nici măcar alocaţie din partea statului pentru că a împlinit, de câteva zile, 18 ani.

 

Calul a devenit cel mai bun prieten al campioanei

Monica a crezut că ieşirea din rândurile sportivilor de performanţă o va arunca într-un anonimat greu de suportat. Nu a fost aşa. S-a retras în sine şi în gospodăria bunicilor unde, în afara orelor de şcoală, are grijă de animale.

În scurt timp, a devenit bărbatul casei, pentru că nu se dă în lături nici de la înhămatul şi potcovitul calului, nici de la păscutul şi mulsul oilor. Visul ei este ca, după ce va absolvi cursurile liceale, probabil la Colegiul Alexandru Ioan Cuza din Suceava, unde acum este elevă, să intre în rândurile Jandarmeriei.

În ciuda meritelor pe care le are. Monica Curcă pare surprinsă de propunerea primarului Ion Lungu de a-i acorda titlul de cetăţean de onoare al municipiului Suceava.

„Perioada trăită la Orşova a fost destul de stresantă. Disciplina era ca în armată. Antrenamentele m-au disciplinat însă şi fizic, şi psihic. Regret doar că am renunţat la copilărie pentru a face performanţă, dar îmi pare rău parcă şi după atmosfera din concursurile de canotaj”, mărturiseşte Monica Curcă, încercând sentimentele contradictorii ale omului care a trăit în câţiva ani experienţe care marchează o viaţă întreagă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Campioana care potcoveşte cai.

Comentarii