Singura fabrică de lumânări din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, unde se produc lumânările care se aprind în toate bisericile, schiturile şi mănăstirile din judeţ, se află la Mănăstirea Dragomirna.

În spatele zidurilor mănăstirii, într-o hală dominată de două role imense, zilnic 10 maici fabrică 400 de kilograme de lumânări din ceară şi parafină.

Programul începe de dimineaţă, de la 9.00, şi durează până după amiază la ora 16.00, cu pauză de masă. În hala cu ciment pe jos, maicile topesc ceara şi parafina în cuve mari, peste nişte roţi imense trec firele de sfoară în jurul cărora se prinde ceara, întind lumânările, le răcesc, le taie la dimensiunile uzuale şi le împachetează.

Munca e grea, maicile stau mai mult în picioare sau în genunchi, în mirosul pătrunzător de ceară topită.

Merg tăcute de la un utilaj la altul dar spun că sunt mulţumite ştiind că lumânările ieşite din mâinile lor vor arde pentru vii şi pentru morţi în toate bisericile şi mănăstirile din judeţ.

Vânzarea, însă, n-o face mănăstirea, ci Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor este cea care gestionează în întregime partea comercială.

 

Un veşmânt de episcop, brodat de maici, costă circa 250 de milioane de lei vechi

Pe lângă fabrica de lumânări, la Dragomirna mai există un atelier de pictat icoane pe lemn şi sticlă, un atelier de croitorie şi unul de broderie. Aici se fac cu multă migală şi pe bani frumoşi haine preoţeşti. De exemplu, un veşmânt de episcop, brodat cu fir aurit înglobează câteva luni de muncă şi costă circa 250 de milioane de lei vechi, iar unul obişnuit, de preot, se vinde cu câteva zeci de milioane de lei, în funcţie de calitatea materialului şi complexitatea broderiei. Cele brodate manual sunt mult mai scumpe, depăşind 50 de milioane de lei vechi. Hainele preoţeşti se lucrează numai pe bază de comandă şi sunt gata în câteva săptămâni.

Cu banii câştigaţi din activitatea proprie mănăstirea îşi cumpără cele necesare traiului zilnic, inclusiv lemnele pentru iarnă.

Deşi au în proprietate zeci de hectare de pădure, pădurile mănăstirilor sunt administrate de direcţia silvică a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi maicile cumpără lemnele de foc.

„Încercăm să ne descurcăm cu ceea ce avem, dar la cheltuieli cum sunt cele de restaurare nu putem face faţă. Mănăstirea are 400 de ani şi are nevoie de lucrări, dar asta nu putem face noi. Putem, în schimb, întreţine foarte bine ceea ce avem”, a mai spus maica Heruvima.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Singura fabrică de lumânări din judeţ, la Mănăstirea Dragomirna.

Comentarii