La vârste la care abia au terminat opt clase, uneori chiar şi mai repede, din ce în ce mai mulţi minori din judeţ fug de acasă.

Creşterea numărului de cazuri, pe parcursul unui singur an, este de-a dreptul îngrijorătoare. Dacă în anul 2006, Compartimentul „Urmăriri” din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale al Poliţiei Suceava a solicitat urmărirea, la nivel naţional, a 16 minori, în 2007 numărul dispariţiilor s-a triplat, ajungând la 48.

În linii mari, fetele fug de acasă pentru a-şi trăi relaţiile cu proaspeţii iubiţi, în timp ce la băieţi se manifestă tendinţa de libertate, dorinţa de a-şi găsi rostul, de la o vârstă mult prea fragedă însă.

99% dintre dispariţii, plecări voluntare

Copiii care fug de acasă provin din tot felul de familii. Cei mai mulţi trăiesc în familii dezorganizate, însă nu lipsesc nici cazurile în care copii din familii înstărite pleacă voluntar de acasă.

O altă categorie a minorilor fugari provine din centrele de plasament, unii fiind „abonaţi” la evadări din locuinţele în care sunt plasaţi.

În afara celor 49 de minori daţi în urmărire anul trecut, alte câteva zeci, plecaţi de acasă prin împrejurimi, şi găsiţi în scurt timp, nu au mai ajuns să fie daţi în urmărire, însă pot fi şi ei incluşi în categoria minorilor care au fugit anul trecut de acasă.

Poliţiştii spun că 99% dintre minorii dispăruţi de acasă în ultimii ani au plecat voluntar de la domiciliu. Cifrele demonstrează acest lucru.

Dintre cei 49 de minori daţi în urmărire naţională anul trecut, 48 au fost găsiţi şi readuşi la domiciliu. Unii dintre ei au fugit din nou, însă de fiecare dată poliţiştii au reuşit să dea de ei.

Un singur caz mai este încă în lucru. Marian Gheorghe Dascălu, un puşti de aproape 15 ani, din comuna Ciocăneşti, a dispărut de acasă de câteva luni de zile. La mult timp după dispariţie, a luat legătura cu familia, anunţând-o că şi-a găsit rostul în altă parte şi nu vrea să se mai întoarcă la Suceava.

A fugit de trei ori într-o lună

Subinspectorul Mărioara Moldovan, din cadrul Compartimentul „Urmăriri”, ne-a spus că minorii fug de acasă, în primul rând, din dorinţa de a avea libertate.

Pentru fete, relaţiile cu băieţii, în general mai mari, devin cel mai important lucru. Dacă, de exemplu, părinţii nu sunt de acord cu relaţia, fără a sta prea mult pe gânduri, copilele fug de acasă. Nu vor să mai audă de părinţi sau rude, în multe cazuri, imediat ce sunt readuse la domiciliu, fugind din nou.

Într-un caz recent, o puştoaică a fugit de trei ori de acasă, pe parcursul unui singur an.  Puştii, cel mai adesea pe fondul vieţii grele de acasă, aleg să-şi încerce norocul în lume. Unii ajung să muncească la stână ori la pădure, de obicei cât mai departe de Suceava, expunându-se la mari pericole.

Şi părinţii sunt vinovaţi

În multe dintre cazuri, părinţii au şi ei mare parte din vină pentru plecarea de acasă a odraslelor. Nu se ocupă suficient de copii, şi anunţă târziu dispariţia acestora.

„Recomandăm tuturor părinţilor să fie atenţi la comportamentul copiilor, iar când observă schimbări, să discute cu ei, să încerce să afle ce probleme au. De asemenea, foarte important, trebuie să cunoască anturajul în care li se învârt copiii, numai aşa noi, poliţiştii, putând să-i găsim mai uşor după o eventuală dispariţie”, a explicat subinspectorul Mărioara Moldovan.

Trei cazuri în câteva zile

De la începutul anului, poliţiştii au recuperat trei copile, fugite la iubiţi, ori „în lume”, ca să se distreze. O minoră de 16 ani, Mariana Ş., din comuna suceveană Sadova, a plecat de acasă pe 3 ianuarie. A doua zi şi-a sunat părinţii, anunţându-i că se află tocmai la Oradea şi nu mai doreşte să revină lângă ei.

Poliţiştii au reuşit să o găsească o zi mai târziu. Audiată, fata a declarat că a plecat de bună voie de la domiciliu, supărată pe părinţi, care i-au interzis relaţia cu un tânăr pe care ea îl iubeşte.

O altă minoră din aceeaşi comună, dispărută de acasă de pe 29 decembrie, găsită de poliţişti zilele trecute, are şi ea o poveste asemănătoare. În vârstă de doar 13 ani, Iustina C., a plecat de acasă într-o seară, iar a doua zi şi-a anunţat părinţii că nu mai are de gând să se întoarcă la domiciliu.

Alertaţi, oamenii legii aveau să afle că fata mai fugise de acasă, locuind pe la mai multe familii din judeţul Suceava. De această dată a fost găsită tocmai în judeţul Arad, la nişte rude. Minora, predată familiei mai mult cu forţa, a declarat că a plecat de acasă pentru a se distra. 

Tot la începutul acestui an, poliţiştii au identificat o altă puştoaică, în vârstă de 14 ani, care dispăruse de acasă dinainte de Revelion. Minora, Ionela S., din comuna Pătrăuţi, se mutase la domiciliul iubitului său, care stătea într-o altă comună din judeţ. A motivat senin poliţiştilor că a plecat de acasă de bunăvoie, pentru a se distra cu cel pe care îl iubeşte. 

La 14 ani, s-a mutat la iubitul sexagenar

Unul din cazurile ieşite din comun înregistrate anul trecut, intens mediatizat în presa locală şi centrală, este al unei fete din oraşul Dolhasca.

La începutul lui 2007, Oana C., în vârstă de 14 ani pe atunci, s-a mutat la Gavril Candrea, iubitul ei trecut de 60 de ani. A fugit cu el, stând pe la diferite domicilii din ţară, de patru ori în câteva luni.

De fiecare dată a fost reperată de poliţişti şi dusă fie acasă, fie la un centru de plasament. A fugit de fiecare dată din nou în braţele iubitului. Poliţiştii nu mai ştiu acum mare lucru despre ea. Se pare că la ultima plecare, împăcându-se cu situaţia, părinţii nu au mai alertat poliţia, lăsându-şi fata să-şi trăiască ciudata poveste de dragoste.

Minori de negăsit de ani de zile
Dacă mare parte din cazurile de dispariţii de minori reprezintă plecări voluntare, există şi excepţii. În evidenţele Compartimentul „Urmăriri” din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale al Poliţiei Suceava, se găsesc opt minori dispăruţi de ani buni de zile, unii de la mijlocul anilor 90. În aceste situaţii, aşteptările oamenilor legii sunt extrem de sumbre. În cazul celor mai mulţi se crede că s-au înecat, însă, cum cadavrul nu s-a găsit niciodată, ei continuă să fie daţi dispăruţi. Părerea psihologului
Psihologul sucevean Dacian Tudose ne-a expus câteva consideraţii despre această problemă.
„Când vorbim despre minorii care părăsesc domiciliul părinţilor şi recurg la acte de vagabondaj, ajungem, inevitabil, la mai multe fenomene: probleme de comunicare părinţi -  copii, delicvenţă juvenilă, vagabondaj, inadaptare socială, eşec tradiţional.  Pentru minori, aceste derapaje reprezintă o manifestare a teribilismului, care le oferă sentimentul unei libertăţi mai mari decât cea pe care le-o dă traiul în familia de origine. Problema care ar trebui să-i îngrijoreze pe specialişti şi părinţi, este că, de la asumarea aşa-zisei libertăţi până la manifestările delincvenţiale juvenile nu este decât un pas”, avertizează psihologul.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fugitul de acasă, sportul preferat al minorilor.

Comentarii