La 17 ani, Petru Sibechi are doar 40 de kilograme, deşi are o înălţime de 1,80 metri. Adolescentul a fost diagnosticat cu o infecţie din cauza căreia nu asimilează alimentele.
Tânărul are vărsături, ameţeli şi nu poate face efort. Medicii l-au diagnosticat cu infecţie gastrică cu helicobacter Pylori, distonie neuro - vegetativă, reflux gastro - esofagian, Sindrom MASS.
Petru locuieşte împreună cu mama sa într-un apartament cu două camere, în care nu au căldură, nici apă caldă.
După ce doi ani a întrerupt şcoala din cauza bolilor asociate de care suferă, adolescentul s-a înscris în clasa a IX –a, la Grupul Şcolar „Mihai Băcescu” Fălticeni.
Veniturile acestei familii sunt de cel mult 360 de lei - lunar, din care peste 100 de lei costă doar tratamentul băiatului bolnav.
Din cauza afecţiunilor medicale, dar şi a necazurilor provocate de propriul tată, care l-a părăsit pe când avea doar şase ani, tânărul a făcut o depresie, care l-a ţinut departe de prieteni, rude, apropiaţi.
După doi ani de suferinţă, tânărul a dorit să reia şcoala, deşi bolile îi creează vărsături, dureri de stomac, senzaţii de leşin.
Nu poate trăi fără medicamenteNecazurile lui Petru au început în 2005, când a început să vomite cam tot ce mânca, să slăbească, dar, în acelaşi timp, să crească în înălţime.
Olga Sibechi, mama băiatului, a luat drumul clinicilor din Suceava, apoi din Iaşi, pentru a vedea ce se întâmplă cu unicul copil.
Senzaţia de rău permanent, dar şi stările de leşin i-au făcut pe medici să-i facă în repetate rânduri investigaţii aprofundate.
În final, au ajuns cu toţii la o singură concluzie: este mai bine pentru Petru să nu suporte o intervenţie chirurgicală, pentru că este foarte slab şi nu va rezista operaţiei, dar va depinde toată viaţa de medicamente, de regim şi vitamine.
N-ar fi atât de rău dacă şi-ar permite toate aceste tratamente, dar lucrurile stau cu totul altfel.
Petru primeşte lunar 110 lei, care se adaugă la pensia de boală a mamei – în valoare de 200 lei. Ea mai primeşte şi de la Primăria Fălticeni, în lunile de iarnă, câte 36 de lei lunar - drept ajutor social. Din aceşti bani, peste 100 de lei se duc pe reţeta compensată a lui Petru, 150 lei pe cheltuieli, astfel că le rămân foarte puţini bani pentru mâncare şi vitamine.
Investigaţii
„Cea mai mare dorinţă a mea este să mă fac bine. Vreau să fac o şcoală, să am un viitor. Îmi este frică din cauza acestor boli. Nu vreau să mai slăbesc, pentru că voi ajunge din nou în scaunul cu rotile. Am nevoie de alte investigaţii. Vreau să am certitudinea că nu se mai poate face nimic şi că trebuie mereu să trăiesc cu tratamente. Nu-mi permit să plec la spital mai departe. Nu am nici bani pentru vitamine. Vreau să fiu sănătos...”, ne-a povestit Petru.
Colegii de clasă îl respectă, dar sunt şi alţii care se îndepărtează de tânăr, pe motiv că are boli care s-ar putea transmite.
Singurul spijin al băiatului este mama sa, care de multe ori îi vorbeşte doar de lipsuri. Asta îl deprimă şi mai mult pe adolescent, care se vede neputincios în faţa unei situaţii pe care nu a creat-o el.
Specialiştii, după ce i-au dat gradul de handicap accentuat, i-au spus copilului că boala de care suferă este din naştere şi că trebuie mereu ţinută sub control cu medicamente şi o alimentaţie adecvată.
Tânărului îi este frică să nu mai crească, să nu aibă probleme şi cu organele interne, din cauza subnutriţiei (inima deja este afectată), pentru că, anul trecut, băiatul avea 1,74 m şi 37 de kilograme, iar acum are cu şase centimetri mai mult şi a „luat” doar 3 kilograme în greutate.
Petru locuieşte împreună cu mama sa într-un apartament fără căldură şi apă caldă. Din lipsa banilor, familia Sibechi s-a debranşat de la reţeaua de termoficare.
În nopţile foarte geroase, aceşti oameni dau drumul la o aerotermă, dar atât curentul electric, cât şi gazul folosit pentru gătit le scot din buzunar o grămadă de bani. Mama băiatului face mari eforturi pentru a nu rămâne cu datorii la asociaţie, mai ales că nu mai are rude apropiate la care să apeleze (părinţii ei au murit, nu mai are fraţi).
Necazurile au îmbărbătat-o pe femeie, au ajutat-o să depăşească mai uşor încercările vieţii, dar cel mai greu examen i se pare boala fiului său.
„Nu ştiu ce să mă mai fac... Lipsa banilor mă fac să îmi pierd speranţa, iar Petru mă vede supărată, se interiorizează şi nu mai vorbeşte cu nimeni. Citeşte, uneori scrie compuneri şi le trimite la reviste. A câştigat un milion de lei vechi o dată, după ce a scris o poveste la ziar”, ne-a mai spus femeia.
Cei care pot să-l ajute în vreun fel pe Petru, băiatul singur, refuzat de prieteni pe motiv că ar avea boli grave, lipsit de dragostea tatălui şi împovărat de lipsurile şi necazurile mamei, pot să sune la telefonul 0723 /097 297 sau să-l caute la adresa str. Republicii, Bl. 45, Sc. B, ap. 3, Fălticeni.
(13 dec 2007, 11:33:45