Pasiunea pentru bijuterii şi podoabe, aşa cum spune Paraschiva-Victoria Batariuc, se pare că a fost moştenită de la o mătuşă, o soră de-a mamei, care, deşi nu era salariată, îşi făcea singură plăcerea, “adunând ban cu ban din ceea ce rămânea de la coşniţa zilnică”, şi-şi cumpăra câte un obiect de podoabă de bună calitate.

O primă piesă, pe care o poartă şi acum şi la care nu va renunţa niciodată, este o mai veche bijuterie de familie, un inel din aur, făcut dintr-un ac de cravată, decorat cu mici briliante şi smaralde.

În perioada de studenţie, la Bucureşti, Paraschiva-Victoria Batariuc a început să cumpere diverse podoabe din cristal şi din sticlă din magazinele de gablonţuri, precum şi piese unicat din galeriile Fondului Plastic, unde-şi făcuse o serie de relaţii prin intermediul unei rude, sculptorul Mihai Buculei.

Furia achiziţionării

A început să asorteze colierele cu cercei, broşe şi brăţări, educându-şi treptat gusturile, atât în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, cât şi accesoriile.

A învăţat cum poate fi pusă în valoare o bijuterie în funcţie de croiala şi culoarea hainelor, ce podoabe se pot purta la o rochie de seară, faptul că inelele din aur şi din argint nu se poartă pe aceeaşi mână, sau că bijuteriile în exces nu înnobilează persoana ci, dimpotrivă, oferă spectacolul unei opulenţe ostentative caracteristice parvenitului.

“Furia”, spune ea, achiziţionării pieselor care se regăsesc astăzi în colecţia sa, a început odată cu apariţia în magazinele de profil a obiectelor chinezeşti, realizate din materiale comune, din pietre semipreţioase, dar şi din metale nobile, mai ales din argint. Pentru că îi place culoarea verde, a fost atrasă în mod deosebit şi de podoabele executate din jad.

Cumpărate sau primite în dar

Colegii şi prietenii i-au simţit pasiunea şi, cu diverse prilejuri, i-au oferit în dar diverse obiecte de podoabă, piese unicat, manufacturate, sau de serie,  realizate din pietre semipreţioase, chihlimbar, coral, dar şi din lemn, os, sticlă sau sidef. Paraschiva-Victoria Batariuc a continuat să achiziţioneze din magazine piesele care îi plăceau.

Din excursiile făcute în străinătate, s-a reîntors de fiecare dată şi cu câteva obiecte de podoabă.

Satisfacţii şi dezamăgiri

Într-o excursie în Italia, la poalele Vezuviului, a achiziţionat de la doi negustori o piesă deosebită, un colier de malachit, pentru care atâta s-a negoţat încât, până la urmă, vânzătorii au cedat şi, enervaţi, vorbind între ei, au dovedit că erau…români.

A avut însă şi dezamăgiri şi nu în străinătate, ci chiar aici acasă, la Suceava. Cu câţiva ani în urmă, şi-a cumpărat dintr-un magazin central un colier, prezentat ca fiind din coral, dar care şi-a cedat repede culoarea (inclusiv pe haine), fiind de fapt, aşa cum a constatat ulterior o colegă, geologul Angela Anea, “o făcătură”, realizată dintr-o varietate de…calcar vopsit cu roşu.

Argintul, metalul zodiei

Colecţia impune anumite condiţii de păstrare pentru ca piesele să fie oricând gata de a fi purtate.

De aceea perlele sunt păstrate într-o cutie, la fel ca şi cerceii, care sunt grupaţi după modul de prindere (cu clips, cu şurub sau cu cârlig), iar colierele, şiragurile de mărgele (înşirate pe fir rezistent de nailon de pescuit), câte încap, sunt păstrate într-o casetă sculptată din lemn.

Dintre metalele nobile, preferă podoabele din argint. Este un metal care corespunde şi zodiei sale, Capricorn, şi de aceea, o bună perioadă de timp, a purtat numai bijuterii din argint.

Curăţarea pieselor din argint, atrage atenţia Paraschiva-Victoria Batariuc, nu trebuie făcută, aşa cum spun unii, cu pastă şi cu periuţa de dinţi.

“Argintul - spune ea - chiar înnegrit, are frumuseţea lui. Există aşa numitul argint de Tula care este înnegrit special cu sulfuri pentru ca motivul ornamental al bijuteriei să fie mai bine conturat, mai vizibil”.

“Curăţarea - subliniază ea - dacă într-adevăr este necesară, se face cu alcool,  cu o perie din păr natural”.

Recomandări

Ca o recomandare de final pentru doamnele iubitoare şi purtătoare de bijuterii şi podoabe, Paraschiva-Victoria Batariuc spune că acestea nu trebuie purtate ostentativ, ci cu măsură şi cu discreţie.

Pentru inele, mâna trebuie să fie cât se poate de îngrijită. “E dizgraţios - spune ea - să vezi o mână cu degetele încărcate de inele, dar cu doliu sub unghii”. De asemenea, persoanele care au degete scurte şi groase e mai bine să nu poarte inele.
Comoara din...peştera lui Ali Baba
Pe masa din camera de zi, transformată în bibliotecă (Paraschiva-Victoria Batariuc are peste 8.000 de volume) o grămadă multicoloră, alcătuită dintr-o mulţime de coliere, te poartă cu gândul la comorile din poveştile copilăriei.
Coliere din ametist, turcoaz, granat, agat sau calcedonie, porţelan chinezesc sau cristal de Murano, sticlă thailandeză sau jad, chihlimbar auriu, coral rubiniu sau piese sidefate din scoici şi melci din mările tropicale, toate la un loc par a fi scoase din peştera lui Ali Baba.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Obiecte de podoabă.

Comentarii