Învăţătorul Doru Luchian, din Soloneţ - Todireşti, a făcut o pasiune pentru confecţionarea măştilor, dar şi a costumelor pentru mascaţi.

Având rădăcinile în comuna Boroaia, zonă bogată în tradiţii şi obiceiuri de iarnă, Doru Luchian a dus cu el şi la Soloneţ, unde este învăţător de aproape 30 de ani, bucuria jocului, a muzicii, a colindelor şi urăturilor.

Cele mai multe măşti confecţionate de învăţător sunt haioase, colorate, având rolul de a binedispune oamenii. Doar pe unii oameni, pentru că pe alţii îi indispun... Atunci când este ironizat un „edil al satului”, un „activist de partid”, un personaj „depăşit de timpuri”, învăţătorul îşi atrage antipatii şi duşmani. De pe urma lor a avut de „tras” de-a lungul timpului, chiar a fost dat afară dintr-o funcţie de conducere într-o instituţie culturală pe acest motiv, că „se ia de cine nu trebuie”.

„Recensământul” măştilor

La ultimul „recensământ”, adică zilele trecute, învăţătorul mai avea pe lângă casă 24 de căiuţi, două capre, un cerb, doi struţi şi un urs.

Celelalte, sute, poate mii de măşti create în cei 30 de ani de activitate didactică, au luat drumul străinătăţii sau drumul iubitorilor de folclor şi tradiţii din toate colţurile ţării.

Ansamblul folcloric „Bucovina” al Colegiului Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava, înfiinţat de profesorul de sport Lazăr Tipa, este ajutat foarte mult de învăţătorul Luchian, cu măşti şi costume de mascaţi pentru scenă.

Lucrează din pasiune

Învăţătorul face măşti pentru toţi care-i cer ajutorul, şi nu a făcut din asta o afacere.

„Eu nu am vândut niciodată măşti, pentru că nu sunt pentru afaceri. Deşi, sincer s-ar putea face o afacere din asta. Îţi trebuie timp. Eu am rămas doar la stadiul de pasiune. Poate la pensie să ne mai gândim şi la un alt fel de muncă, din care putem să scoatem şi ceva venituri. Dacă cineva mi-a lăsat un ban, cât a vrut el, a fost bine. Eu fac aceste măşti doar din plăcere şi a devenit din ce în ce mai greu să-mi procur materiale pentru confecţionarea lor. Nu se mai găseşte fuior de cânepă pentru cosiţe, iar dacă aş planta eu în curte s-ar mira lumea, ar zice că mă ocup cu droguri, nu? Niciodată nu fac două măşti la fel. Fiecare are farmecul ei, fiecare este diferită şi exprimă ceva”, ne-a mai povestit interlocutorul nostru.

Strigăturile baciului

În zona Soloneţ se practică „dansul urâţilor”, irozii, dansul caprei, dansul căiuţilor, şi chiar sunt câteva descântece la capră şi la urs care au fost adunate de la bătrânii satului.

Multe strigături, urături, colinde au fost culese de învăţătorul Luchian de la „Costan Bosancu - Lume-Lume”. Oamenii din Soloneţ îi spuneau simplu Costan – Lume sau Lumea, pentru că îi plăcea viaţa şi era o adevărată enciclopedie de zicători şi strigături. Pe unele le crea pe loc, la petreceri.

„A fost baci în sat, înstărit şi îi plăcea mult viaţa, societatea, aşa că i-a rămas porecla: lume-lumea”, ne-a povestit învăţătorul.

Doru Luchian îşi aminteşte şi de un alt personaj vestit în Soloneţ, Moş Gavril Tipa – şugubăţul satului. Zeci de ani Moş Gavril a ţinut locul lui Moş Crăciun şi Moş Nicolae în Soloneţ.

„Îl ajutam să îşi pună barbă, să îmbrace cojocul pe dos, cu blana la vedere, să se mascheze pentru a nu fi cunoscut, şi apoi pleca la toate casele pentru a duce daruri copiilor. Era tare plăcut, glumeţ şi umbla toată noaptea să facă bucurii celor mici”, îşi aminteşte dascălul Luchian.

Recuzita mascaţilor

Elementele pe care le foloseşte Doru Luchian pentru confecţionarea măştilor sunt pieile de oaie şi de capră, boabe de fasole, cânepă, cârpe, pălării, lemn.

După ce alege o bucată de blană de oaie, care i se pare lui mai potrivită, îi taie ochii, decupează loc pentru nas, care la rândul lui este făcut din cârpe şi învelit într-un material, de obicei roşu, „că de atâta ger nasul s-a înroşit”.

Se taie şi semnul pentru gură şi, de obicei, pentru ca masca să fie mai haioasă, gura se lasă „căscată”, printre „buze” zărindu-se doi, trei dinţi din fasole.

Limba, depinde de ce vrea personajul să arate, poate să fie lungă, tot roşie, făcută din cârpe şi apoi aplicată pe blană, atârnând, sau poate să fie abia vizibilă.

Cum se confecţionează „capra”

„Capra” se face dintr-o bucată de lemn cioplit, cu maxilarul inferior mobil, pentru a „clămpăni”, acoperită cu blană (de ied sau iepure), iar coarnele ce o împodobesc pot fi ale unui animal adevărat (capră, cerb) sau din lemn.

Între coarne se pun mărgelele şi basmale, panglici şi ciucuri coloraţi, oglinzi, beteală, flori artificiale şi naturale.

„Totul este extrem de strălucitor şi fascinant, capabil să reflecteze lumina şi să alunge astfel întunericul şi frigul din nopţile de iarnă”, ne-a explicat învăţătorul.

Trupul „Caprei” îl realizează dintr-o ţesătură (covoare) peste care coase alte elemente de podoabă: ştergare şi batiste brodate.

Măştile costum pentru urs se fac tot din blană de oaie.

Muzeu etnografic la Soloneţ?

Acasă la Doru Luchian se află peste 150 de obiecte vechi de uz casnic şi gospodăresc, cămăşi cusute cu mărgele, costume populare vechi de la bătrânii satului, toate adunate de-a lungul timpului cu un singur scop: de a le aşeza într-un muzeu etnografic.

Mulţi săteni au venit la familia Luchian cu obiecte vechi, care au valoare sentimentală şi pe care şi-ar dori să le aşeze într-un muzeu al satului. Ştiind că învăţătorul Doru are această pasiune pentru măşti şi tot felul de obiecte vechi, au bătut la uşa lui. Bucuros, acesta le-a primit şi le-a aşezat pe unde a apucat: în podul casei, prin cămări răcoroase, dar sunt ani buni de când nu a putut convinge autorităţile că oamenii îşi doresc un muzeu în Soloneţ.

Doru Luchian ne-a spus că tatăl criticului literar Adrian Dinu Rachieru a construit în Soloneţ şcoală, un monument istoric şi urma să facă şi un muzeu. Din păcate el nu a mai reuşit.

„Măcar noi să îi ducem la împlinire visul. Avem nevoie de un spaţiu, şi o sală de clasă ar fi suficientă pentru început, dar nu am obţinut încă nimic”, ne-a spus învăţătorul.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Meşterul mascaţilor.

Comentarii