Sute de suceveni vor ca blocurile în care locuiesc să arate mai bine, să aibă faţada refăcută, dacă se poate, chiar şi izolată termic, dar fără a scoate nici un ban din buzunare. După ce programul de reabilitare termică a clădirilor, prin care ar fi fost refăcute şi faţadele, nu a avut nici un efect la Suceava, unde proprietarii nu au vrut să plătească nici măcar o treime din valoarea lucrărilor, acum, foarte mulţi suceveni vor să stea în imobile mai arătoase, dar fără să plătească nimic.
Solicitări absurde
Solicitarea acesta a venit din partea mai multor locuitori ai municipiului, în special din partea celor din zona centrală, la întâlnirile pe care le-au avut recent cu primarul Ion Lungu, atunci când au fost puse în discuţie priorităţile de investiţii pentru bugetul anului 2008.
Aceştia au cerut ca Primăria să le refacă faţada clădirilor din fonduri proprii, deşi aceasta este obligaţia proprietarilor clădirii, adică locatarii, nu a municipalităţii, care ar fi pusă în situaţia de a investi într-o proprietate privată, cu fonduri colectate de la toţi ceilalţi cetăţeni.
Situaţia e asemănătoare cu cea a proprietarilor unei case, sau a unei clădiri de birouri, care ar cere Primăriei să vină să le refacă faţada imobilului, pentru că nu le mai place cum arată.
Legi ignorate
Peste tot în lume, refacerea faţadei clădirilor este o obligaţie a proprietarilor, care este şi respectată, dovadă fiind blocurile din ţări precum Germania, Austria, Franţa sau Anglia, unde faţadele acestora sunt refăcute la cel mult câţiva ani, şi nu oricum, ci respectând o serie de reguli clar stabilite, privind culorile utilizate.
În schimb, la noi, proprietarilor nici prin gând nu le trece că refacerea faţadelor este o obligaţie a lor, care este prevăzută şi în lege.
Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari specifică clar faptul că „proprietarii sunt obligaţi să ia măsuri pentru consolidarea sau modernizarea clădirii, pentru reabilitarea termică şi eficienţa energetică, potrivit prevederilor legale. Indiferent de natura intervenţiilor se va avea în vedere menţinerea aspectului armonios şi unitar al întregii clădiri”. De asemenea, legea prevede că “asociaţia de proprietari are obligaţia să ia măsuri cu privire la îmbunătăţirea confortului termic al clădirii”.
În acest scop, legea le oferă asociaţiilor de proprietari şi cadrul legal prin care ar putea găsi finanţări pentru lucrările de refacere a faţadelor sau de reabilitare termică: “pentru lucrări majore cu privire la exploatarea, întreţinerea, repararea, consolidarea, reabilitarea şi modernizarea proprietăţii comune, asociaţia de proprietari poate angaja, în numele proprietarilor şi cu semnătura lor individuală, credite bancare sau orice alte forme de creditare, conform prevederilor legale”.
Amenzi aspre pentru cei ce nu refac faţadele clădirilor
Cei care au refuzat să participe financiar la programul de reabilitare termică a clădirilor nu sunt de acord nici cu mansardarea clădirii, care ar implica automat şi lucrări de refacere a faţadei, dar nici nu vor să pună bani pentru ca locatarii să-şi înfrumuseţeze locuinţele, la exterior, riscă amenzi cu mult mai mari decât contribuţia pe care trebuiau să o achite.
În astfel de cazuri, legea prevede chiar amenzi cuprinse între 500 şi 3000 de lei pentru cei care refuză să facă lucrări de întreţinere şi reparaţii la imobil ori la instalaţiile interioare.
Posibile soluţii de refacere a faţadelor
Dacă utilizarea banului public pentru refacerea faţadelor unor clădiri private nu are nici o justificare legală acum, există totuşi o serie de soluţii, pentru ca Primăria să se implice într-o astfel de activitate.
Una ar fi cea de introducere a unor noi taxe, cu destinaţie specială, de refacere a faţadelor clădirilor din municipiu, ori ca legile actuale să fie modificate, în aşa fel încât faţadele clădirilor să fie considerate bunuri de utilitate publică, caz în care s-ar justifica o astfel de investiţie, care va avea un efect benefic asupra imaginii oraşului.
O altă soluţie ar fi cea de accesare a unor proiecte cu finanţare externă, care să permită utilizarea fondurilor în acest scop, deşi, de obicei, astfel de lucrări se acceptau doar dacă era vorba de nişte clădiri istorice, de patrimoniu, care au o mare importanţă în istoria culturală a comunităţii respective.