În saloanele dedicate expoziţiilor temporare de la etajul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava s-a deschis expoziţia cu genericul „Mareşalul Constantin Prezan, un mare comandant în războiul reîntregirii neamului”.

Expoziţia, care se circumscrie suitei de manifestări organizate pentru a marca momentul istoric al Unirii Bucovinei cu Ţara, realizată sub egida Consiliului Judeţean de către instituţia muzeală suceveană în colaborare cu Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare” Vaslui şi dr. Olga Macarie, nepoata mareşalului, care a oferit spre expunere o serie de obiecte de familie din colecţia particulară din conacul de la Schinetea, constituie un omagiu adus unuia din cei trei mareşali pe care i-a avut Armata Română de-a lungul istoriei.

De la locotenent, la gradul suprem

Constantin C. Prezan, născut la data de 27 ianuarie 1861, la Sterianul de Mijloc, în comuna Butimanu, plasa Snagov, judeţul Ilfov (în prezent judeţul Dâmboviţa), s-a dedicat carierei militare.

Sublocotenent de la vârsta de 19 ani, după absolvirea Şcolii de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti, Constantin Prezan a urmat apoi, tot în capitală, Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu, după care şi-a continuat studiile militare la Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu de la Fontainebleu, ajungând la vârsta de 24 de ani la gradul de căpitan.

Brevetat ca ofiţer de Stat Major, a fost trimis în anul 1890 la Magdeburg pentru a supraveghea construirea dispozitivelor destinate dotării liniei de fortificaţie Focşani-Nămoloasa-Galaţi.

Locotenet-colonel la vârsta de 31 de ani, general de brigadă la 49 şi general de armată la 56 de ani, a fost înaintat la gradul suprem din Armata Română în anul 1930, la cererea expresă a regelui Carol al II-lea, care i-a înmânat, într-un cadru oficial, bastonul şi cartea de mareşal.

Ordinul Mihai Viteazul

Constantin Prezan a îndeplinit funcţii importante de-a lungul carierei sale de ofiţer, fiind pe rând şef serviciu geniu la Corpul 2 Armată, ofiţer adjutant în Statul Major Regal, comandant de regiment, brigadă, divizie şi corp de armată, şef al Marelui Cartier General şi comandant şef al Armatei Române la sfârşitul primului război mondial.
A coordonat activitatea de elaborare a planului campaniei militare din anul 1917, sprijinind ideea declanşării unor acţiuni hotărâtoare de lovire a inamicului în eroicele bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
A fost singurul ofiţer român căruia în timpul războiului de reîntregire naţională i s-au acordat toate cele trei clase ale Ordinului Mihai Viteazul.

Onor la Mareşal

La expoziţia organizată în două saloane, în care în primul, aşa cum a subliniat realizatorul proiectului expoziţional, prof. Dan Emilian Petrovici, „este schiţată rezumativ participarea României la primul război mondial”, iar în cel de-al doilea sunt expuse o serie de obiecte care au aparţinut familiei mareşalului, a participat nepoata acestuia, d-na Olga Macarie, cea care după un proces îndelungat a recuperat conacul de la Schinetea, în care, după actul naţionalizării, a funcţionat un spital de neuropsihici.

Între obiectele expuse, alături de câteva panouri cu montaje fotografice, pot fi văzute ordine şi medalii, câteva piese de porţelan (ceşti, farfurii) şi de toaletă (oglinzi de mână, perii, o trusă de parfumuri), un ceas de masă, două cuţite pentru tăiat corespondenţa, o spirtieră sau un gong din metal, cu care era chemat mareşalul la masă când se afla în plimbare prin parcul sau păduricea de stejari din preajma conacului.

O expoziţie menită să ne amintească de cel pe care Regina Maria îl caracteriza ca fiind „liniştit, energic, nicidecum descurajat, plin de pricepere, împăciuitor...”, un veritabil „onor la Mareşal”.

Constantin Prezan, unul din cei trei mareşali din istoria României (grad deţinut în Armata Română de Alexandru Averescu şi Ion Antonescu) s-a stins la conacul de la Schinetea la data de 27 august 1943, la venerabila vârstă de 82 de ani.

Legat sufleteşte de vasluieni şi de moşia de la Schinetea, Constantin Prezan a contribuit la reînfiinţarea Schitului de la Mălineşti, desfiinţat prin secularizarea din 1864.

Olga Prezan, soţia mareşalului, cu mare grijă pentru locuitorii din zonă, a construit o şcoală, care îi va purta, ulterior, numele.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Onor la Mareşal.

Comentarii