ORL-ist de specialitate, doctorul Corneliu Dumitrescu de la Spitalul Judeţean Suceava este unul dintre puţinii fumători de pipă din judeţ. Hobby-ul pe care-l are de peste 20 de ani l-a făcut uşor de identificat, imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu acest obiect şi cu aroma fină pe care o răspândeşte în jurul său.

Nu scapă nici o ocazie de a-şi procura o pipă bună, mai ales atunci când se află în străinătate, şi a ajuns să aibă peste 25, dar cu toate astea nu se consideră un colecţionar, ci un simplu utilizator.

Este atras îndeosebi de savoarea tutunului de vanilie sau cherry şi îşi recunoaşte slăbiciunea pentru fumat, însă are grijă să nu-l recomande nimănui.

Obicei din tinereţe.

Pentru doctorul Dumitrescu, fumatul este un obicei din tinereţe dar, pe atunci, ca toţi prietenii din anturajul său, era interesat de ţigări. A renunţat la ele după câţiva ani, când problemele de sănătate au început să se facă simţite, inclusiv în rândul celor apropiaţi.

“Toată lumea a avut o problemă pulmonară şi s-a lăsat de fumat. Eu, nereuşind această performanţă, am preferat să schimb ţigara cu pipa, care este mai puţin toxică pentru căile respiratorii”, relatează medicul sucevean.

În cazul lui, necesitatea a devenit pasiune după ce a cunoscut savoarea tutunului de pipă, iar de când a descoperit că poate înlocui ţigara obişnuită din comerţ cu ceva infinit mai bun au trecut deja 21 – 22 de ani.

Tutun Matelot.

Îşi mai aminteşte şi acum când a achiziţionat prima pipă şi prima pungă de tutun. “Era demult tare, pe vremea regimului comunist, când se găseau doar pipe chinezeşti de import şi un singur sortiment de tutun, ambalat în nişte cutii de tablă, denumit Matelot. Câţiva ani am fumat aşa şi am avut perioade când, fiindcă nu reuşeam să fac rost de tutun de pipă, am folosit tutun din ţigările de pe piaţă.

După Revoluţie, care a permis accesul românilor în străinătate şi al produselor străine în ţara noastră, a început să existe şi tutun bun, olandez, englezesc, danez, deci am intrat în normalitate şi din acest punct de vedere”, povesteşte dr. Dumitrescu.

Pipe la îndemână.

Au urmat aşadar alte pipe şi alte tipuri de tutun şi, ca orice fumător, a avut parte la început de un proces de identificare a celor cu care se împacă cel mai bine.

Îşi cumpără pipe din fiecare ţară în care se duce, preferatele lui fiind cele din lemn de cireş şi spumă de mare. Este o regulă ca atunci când se află în străinătate, în concediu sau pentru o manifestare medicală, să caute un magazin de specialitate.

Cele mai bune pipe le-a găsit în Germania, în România acestea fiind mai greu de procurat şi, în plus, mai scumpe. Are câteva feluri de tutun care-i plac şi pe care le foloseşte în mod frecvent, dar aromele care-i încântă în mod deosebit simţurile sunt vanilie şi cherry.

Totuşi, ca şi în alte domenii, nu se fereşte să experimenteze şi sortimente noi. Acum, obiceiul de a trage o pipă face parte din viaţa şi structura lui şi nu se mai poate imagina fără el. A ajuns să aibă peste  25 de astfel de obiecte, pe care le ţine mereu la îndemână – acasă, în spital, la cabinet, în maşină. Deşi are atât de multe, spune că nu face colecţie, pentru el toate fiind utile.

Profesionist şi priceput.

“Am devenit profesionist şi mă pricep la pipe, recunosc materialul din care sunt făcute, construcţia pe care o au. Trebuie să te pricepi, să ştii exact ce cumperi pentru a avea parte de un fumat cât mai plăcut. Am multe şi le folosesc prin rotaţie”, precizează ORL-istul de la Spitalul Judeţean, pentru care noţiunea de frumuseţe a unei pipe este relativă. “Sigur că şi aspectul este important, dar pe mine mă interesează mai mult să aibă un tiraj bun, să se potrivească filtrelor pe care le am şi să poată fi curăţate relativ uşor, deoarece altfel se colmatează repede şi nu mai pot fi utilizate.

În opinia mea, pipa nu este un obiect de colecţie, ci de folosit. Nu sunt genul care le strânge, ce am eu la păstrare sunt cele vechi, devenite inutilizabile. Am fost la Istanbul, în Bazar, unde sunt comercializate foarte multe pipe sculptate, artistice, extrem de frumoase, dar care nu sunt practice şi ca atare nu mă atrag”, explică dr. Dumitrescu.

Ritual de hornar.

Este într-o bună măsură captivat de “ritualul” de pregătire a unei pipe înainte de primul fum, îndeletnicire despre care spune glumind că îi dă câteodată aspectul unui hornar. Îşi dedică şi câte o seară întreagă igienizării lor, apelând la o serie de instrumente şi produse speciale. După atâţia ani, pe soţie, această pasiune a lui nu o mai deranjează, mai ales că şi ea este fumătoare, dar de ţigări. Se deconectează cu o pipă bună în special acasă, în liniştea familiei, într-un fotoliu, şi chiar dacă nu-i amator de alcool, este de acord că un păhărel de coniac de calitate reprezintă o asociere bună. Fumează pentru plăcerea personală şi nu pentru a ieşi în evidenţă, iar până acum nu a întâlnit un alt sucevean care să facă acest lucru constant, ca el. “E posibil să mai existe cineva în judeţ, la fel de pasionat de pipă, dar eu nu-l cunosc”, afirmă medicul.

Spre deosebire de alţi fumători, nu este adeptul modificării gustului de pipă prin diverse procedee artizanale, cum ar fi folosirea de ingrediente ca miere, fructe etc.. Şi asta, deoarece tipurile de tutun pe care le-a cumpărat l-au satisfăcut suficient de mult încât să-l determine să nu recurgă la experienţe de genul acesta.

Fără tradiţie în familie.

Hobby-ul său îl face o prezenţă imediat remarcată, şi chiar dacă unii oameni îl privesc cu uimire şi curiozitate, în special copiii, după atâţia ani s-a obişnuit şi nu-l mai deranjează. În familia sa au fost mai multe generaţii de fumători, dar nici una de pipă. Îi place aroma pe care o răspândeşte în jur şi îşi recunoaşte slăbiciunea pentru fumatul pipei, dar recomandă tuturor să nu facă la fel ca el.

„Acest obicei, oricât de spectaculos şi bine mirositor ar fi, dăunează sănătăţii. Pipa este mai puţin nocivă decât ţigara, datorită faptului că fumul nu se inhalează în plămâni, ci se plimbă numai prin nas şi gură. În timp însă, sunt descrise posibile cancere de limbă sau de buză. Deci, cel mai bine este să nu se fumeze”, conchide dr. Corneliu Dumitrescu.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pasionat de pipă de peste 20 de ani.

Comentarii